TrekLens

După sfințirea autobuzului de către cei doi preoți ce mai apoi fac chetă printre credincioși, drumul devine trepidant la propriu, cu denivelări și mici cratere printre care ne strecurăm cu greu. Astea sunt șoselele reparate de meșterii chinezi aduși de guvernul etiopian ca parte a înțelegerilor comerciale dintre cele două țări. Un altfel de colonizare, cu mult mai inteligentă și mai parșivă ca cea a secolelor trecute, ce se întinde pe toată lungimea Africii.

Țara nu este aridă așa cum ar putea să se creadă după groaznica secetă ce a adus Etiopia în atenția mapamondului în 1985 și a dus la înfometarea și moartea unui milion de oameni. Deșertică este doar în nord, în centru s-au adunat aproape trei sferturi din munții Africii, iar sudul este o câmpie bine irigată și fertilă.

Și totuși motivele foametei? Lipsa consecutivă a trei sezoane ploioase în zonele Tigray, Wolo și câmpiile din est, întinzându-se până în Gondar și Gojjam – un fenomen natural, desigur, dar exacerbat de decizii politice ale comunității internaționale de a nu ajuta o țară socialistă, iar mai târziu de refuzul liderului comunist Mengistu de a distribui provizii în regiunile afectate. Jocuri de putere cu victime colaterale.

Casele tradiționale, circulare și făcute din nuiele, contrastează ciudat cu mașinile ce aleargă peste peticele de asfalt nou. Soldați înarmați până în dinți păzesc punctele de control ale armatei și nimeni nu este scutit de verificări.

Când orizontul este închis de munți se cheamă că am ajuns la poalele lacului Abaya cel cu apele nisipii, despărțit prin Puntea lui Dumnezeu de oglinda limpede a lacului Chamo. Puntea naturală împânzită de arbori de acacia este însă nevizitabilă – în tribul ce o populează s-au trezit instinctele războinice.

Barca cu motor este împinsă cu o prăjină prin labirintul din stuf al lacului Chamo, până într-un luminiș din care ne lansăm spre larg. Diversele păsări acvatice și crocodilii de Nil ce spintecă apa plină de ierburi, sunt singurele vietăți de pe aici. Nu este din păcate ora hipopotamilor.

Țărmurile lacului Abaya se presupun a fi locul de întâlnire al hipopotamilor din această parte a Etiopiei, și dacă întinderile lacului Chamo nu s-au încrețit de spinările lor, încerc să le prind urma pe aici.

Plantațiile de banane lasă loc unei jungle ce forfotește de viață. Prinzând de veste că este un intrus în ea, maimuțele colobus sunt primele ce își ivesc fețele încadrate de blană albă și cozile pufoase. Cercopitecii se zbenguie prin copaci iar cete de macaci îmi taie calea eliberând drumul doar pentru a-mi face loc, ca mai apoi marea de maimuțe să se închidă în spatele meu. Mi-era dor de verdele nebun al junglei, de macrameul pânzelor de păianjen păzite de proprietarii multicolori și morocănoși și de copacii pe care doar o horă de 10-15 persoane i-ar putea cuprinde.

Ceva grohăituri de prin pădure mă trimit cu gândul la hipopotami ieșiți la păscut, dar călcătura este prea ușoară pentru asemenea giganți. Pe malul inundat al lacului Abaya se aud vocile unor pescari, iar odată cu ele se spulberă orice speranță de a vedea uriașii semi-acvatici. Urme ceva mai lungi ca bocancul meu și late cât vreo patru, confirmă că acum câteva ore hipopotamii s-au plimbat pe aici. Acum sunt însă rușinoși și nu li se vede nici măcar coada.

You, money, birr, faranji, pen, bic, hello – devin parte din zgomotul străzii după suficient timp petrecut în Africa, și la fel ca zgomotul străzii devin ușor de ignorat.

Prin Arbaminch, copii cu muci la gură ce abia se țin pe picioare sunt lăsați în legea lor pe ulițele desfundate și, cum apar după vreun colț se fac ciorchine în jurul meu hlizindu-se, atingându-mi pielea atât de diferit colorată de a lor și adresându-mi un timid ‘how are you?‘. O cascadă de râsete se revarsă când își văd chipurile pe ecranul aparatului foto și abia atunci încep să prindă curaj – este clar că mzungu este pașnic și nu-i va mânca. Adulții mă privesc curioși de fiecare mișcare a omului alb, iar găștile de tineri vor să își impresioneze prietenii cu bruma de engleză. Cam asta este distracția în locul de unde începe ținutul triburilor.