TrekLens

Soarele se strecoară prin luncă curgând cu greu peste versanții acoperiți de rouă, iar seninul de deasupra îndeamnă mai degrabă la prelungirea somnului în fața corturilor decât la drum.

Drumuri pastorale se intersectează cu poteci apărute din neant, doar pentru a dispărea spre același necunoscut al pădurii. Gardurile apărute în cale sunt prea puțin făcute pentru oameni ci pentru turmele ce pasc într-o semi-libertate păzite de câini ce latră a lene.

Poieni lungi, abrupturi spectaculoasele când te aștepți mai puțin și boschetăreli prin tufișuri țepoase ce apar în calea unor poteci bine marcate. Sunt de toate pe aici, chiar și o plăcută traversare de râu a cărui apă răcorește la final picioarele înfierbântate de bocanci.