TrekLens

Spre nord, peste mare, un nor de furtună întunecă cerul. Nu îi știu prea bine planurile însă grădinile astea cu statui aurite ce strălucesc chiar și în lipsa soarelui sunt o priveliște de nepreţuit. De multitudinea de canale ce își intersectează apele pentru a le arunca în valurile Mării Baltice, nici nu mai zic. Alei prelungi vegheate de copaci tunși la milimetru dau un aer regal întregului complex, dacă cumva toate celelalte nu au reușit încă.

Finlanda este la aproape o sută de kilometri și aș putea să jur că o zăresc dacă mă uit cu atenţie. Știu însă prea bine că este doar o Fata Morgana a apelor, iar în așteptarea soarelui mă delectez cu niște mere din livada ţarului, grație instinctului de vânător-culegător. Partea a doua. La urma urmei, uitându-ne spre începuturile istoriei, un măr nu se refuză niciodată.

La ora 11:00 odată cu intonarea imnului Rusiei, fântânile prind viaţă și apele prind a se înălţa și rostogoli. Este ora când soarele împrăștie norii pentru a oferi onorurile cuvenite celor cu sânge albastru.

Golful Finlandei cu greu ar fi putut avea parte de un cadou mai frumos ca palatul Peterhof. Altele au fost planurile lui Petru cel Mare când vrăjit de frumuseţea locului și-a înălţat o mică vilă pentru recreere și pentru supervizarea bazei maritime Kronshtadt.

Dar, conducătorii vin și pleacă cu dorinţe diferite – împărăteasa Elisabeta și-a dorit un spaţiu cu mult mai extins, iar Ecaterina cea Mare i-a dat o nouă strălucire cu decoraţiuni dintre cele mai elegante, galerii de artă și candelabre fantastice. Cele peste treizeci de camere păstrează mobilierul și decoraţiunile originale, acestea fiind salvate de la distrugerile din timpul celui de-al doilea război mondial, prin mutarea lor în locuri mai pașnice.

Nici plebea nu a fost uitată în Sankt Petersburg, metroul primind pe la jumătatea secolului XX niște peroane ce ar putea rivaliza cu expoziții de artă. De la candelabre cărora le-ar sta bine și în muzee până la stâlpi de susţinere sculptaţi și tavane decorate, statui de proletari și soldaţi, bustul lui Lenin într-un capăt de peron și emblema socialistă cu secera și ciocanul. Mici muzee de artă admirate efemer între două trenuri.

Apusul mă regăsește printre aeronave, privind cu jind peste harta Rusiei din care am descoperit doar o microscopică parte. Culorile ce se răsfiră pe cer îmi aduc în minte începutul unei vechi zicale irlandeze: ‘May the sun shine warm upon your face’.
Plouă cu soare – ‘pe curând’, pare să îmi spună Rusia.