TrekLens

Fostă capitală a Maltei și parte a patrimoniului mondial UNESCO, Mdina este exemplul clar al unui oraș fortificat ce a supraviețuit toanelor istoriei. Sub privirile leilor de pe blazoanele ce străjuiesc podul pavat cu dale de piatră, mă strecor împreună cu localnicii pe sub Poarta Barocă a cetății.

Fiind devreme – marea majoritate a turiștilor dorm încă, pot savura în liniște labirintul de străduțe înguste, casele construite din blocuri de calcar gălbui şi felinarele din fier forjat – unele uitate încă aprinse.

Este ora la care soarele mângâie blând zidurile bătrânului oraș iar tăcerea străzilor singuratice este destrămată doar de copitele vreunui cal înhămat la trăsură. Mdina își datorează superba arhitectură perioadei de ocupație maure de la începutul întunecatului Ev Mediu, marea majoritate a palatelor ce alcătuiesc orașul fiind acum case private.

Treptat liniștea orașului se disipă, dar nu sub roțile zgomotoase ale autoturismelor – căci acestea sunt doar câteva (această limitare aducându-i cetății porecla de Orașul Tăcut), ci sub strigătele ghizilor ce agită câte o umbrelă încercând să capteze atenția hoardelor de turiști coborâți din autocare.
Mulțumit că am avut Mdina doar pentru mine, mă strecor ca o umbră spre o ieșire dosnică pe una din puținele străzi rămase tăcute.