TrekLens

Zborul spre Tallinn este sincronizat cu apusul, iar soarele se încăpățânează să rămână pe cer pe măsură ce ne înălțăm. Un apus ce durează o veșnicie, una în care soarele pare că răsare și apune continuu după iluzoria linie a orizontului ca într-o liniștită respirație a universului. Cerul a împrumutat nuanța blândă a dulceții de trandafir și de mandarine, iar ferestrele din nori prin care apare astrul incandescent arată ca niște explozii sângerii. Crepusculul ține mult dincolo de miezul nopții.

În liniștea dimineții zidurile și clădirile șoptesc povești despre lunga și colorata lor istorie, atât prin detalii cât și prin măreție. Totul pare desprins din poveștile cu Hansel și Gretel, și ai putea jura pe alocuri că este făcut din turtă dulce. Să lași camera foto jos din mână este cu adevărat dificil.

Oficial orașul a fost fondat de danezi prin 1219 iar până la independența din 1918 a purtat numele germanic de Reval, însă istoria sa se întinde mult mai adânc în istorie fiind pomenit în saga islandeze și jurnalele unor călători arabi.

Unul dintre clasicele orașe ale federației orașelor libere – Liga Hanseatică, Tallinn a fost dominat de negustori bogați ce au îmbogățit așezările de pe țărmurile Mării Baltice.

Cerul de aici parafrazează zicala ‘iarba este mai verde de cealaltă parte a drumului’, căci lumina ce curge din el este cu totul diferită. Peste tot în Nord soarele strălucește cu totul altfel iar ochii celor ce s-au născut aici reflectă această limpezime a cerului.

În 1710 țarul Petru cel Mare a smuls Tallinnul de sub ocupația suedeză și a ținut să își lase propria amprentă peste oraș – o imensă catedrală ortodoxă – Alexandr Nevski, a fost construită vis-à-vis de castelul Toompea care a fost dintotdeauna sediul puterii.

Tallinn nu este doar orașul vechi cu ulițele pietruite chiar dacă acesta este poate cel mai reprezentativ, ci adăpostește și cea mai veche și înaltă clădire din Estonia, biserica Sf. Olaf închinată regelui norvegian Olaf al II-lea.

În vremurile sovietice turla ce atinge 123 de metri înălțime era un punct preferat de observație pentru KGB, însă astăzi este doar un alt excelent loc de panoramă asupra orașului. Cutuma locală cere ca nici o altă clădire din Estonia să nu fie mai înaltă, așa că toți zgârie-norii de aici sunt… ceva mai scunzi ca în alte părți.

Împărțit în două încă din timpuri imemoriale când nobilii ocupau orașul de sus nevoind să se amestece cu plebea, iar negustorii înveseleau orașul de jos, Tallinnul de astăzi și-a păstrat cumva această distincție. Sus pe deal este sediul președinției, ambasade și clădiri somptuoase, însă în orașul de jos ascunse după un lung șir de ziduri sunt toate acele căsuțe colorate ca de turtă dulce, freamătul barurilor și aleile înguste ce se strecoară pe sub arcade și printre porți groase de lemn.