TrekLens

Stâncile se înalță grațios în jurul nostru în culori ce variază de la violet și roșu la palida nuanță a spicelor de grâu – vechiul drum de intrare în Petra cu dale tocite de pașii timpului, străbate Siq-ul nelăsându-ne nici o clipă de plictiseală. La finalul canionului, desprinzându-se de umbra pereților de piatră, fațada sculptată a Comorii (Al-Khazneh) strălucește împrumutând din nuanțele roșiatice ale dimineții. Sculptată în secolul I î.H. ca mormânt pentru un rege nabatean, fațada este ornată cu vechi zei și încoronată cu o urnă despre care beduinii credeau că ar ascunde o comoară.

În fața impresionantei sculpturi, câteva cămile se odihnesc pe nisipul roșiatic întregind imaginea desprinsă parcă dintr-un străvechi jurnal de caravană.

Treptele roase de scurgerea timpului ne urcă spre locul de sacrificiu, printre impozante morminte scobite în roca roșiatică. Suntem irezistibil atrași de abisul ce se deschide la marginea micului platou. În imensitatea de piatră, identificăm doar o mână de oameni și mulțumim canalelor media pentru spălarea pe creier la nivel internațional, căci altfel nu am fi putut avea locul doar pentru noi. În opinia “specialiștilor din media”, căci nu merită să poarte titlul de jurnaliști, în tot Orientul Mijlociu este război și zona trebuie evitată cu orice preț. Deh – unii cred știrile iar alții călătoresc.

În fața salbei de morminte regale, câțiva beduini ne îmbie timid cu suveniruri. Urn Tomb – cel mai mare dintre mormintele regale a fost construit în jurul anului 70 d.H., dar a fost modificat pe la mijlocul secolului al XV-lea pentru a servi ca biserică bizantină. La câteva zeci de metri spre stânga, Silk Tomb și Corinthian Tomb ne pregătesc pentru întâlnirea cu impunătorul Palace Tomb, bogat decorat cu stâlpi și coloane la umbra cărora niște măgăruși rumegă liniștiți câteva fire de iarbă uscată.

Izolat de mormintele regale dar cu o intrare ca o gaură neagră în care culorile sunt atrase implacabil, mormântul lui Sextius Florentinus – guvernator roman al provinciei Arabia prin anul 126 d.h., pare pierdut în imensitatea deșertică a locului.

La câteva zeci de metri, traseul Al-Khubtha promite panorame spectaculoase. Trepte săpate de mâna omului ne urcă spre înălțime iar o portocală lăsată pe o treaptă de mâna Providenței ne răcorește ziua. Zările se deschid iar imensul amfiteatru roman devine doar un neînsemnat detaliu în enormitatea locului.

Pe una din stânci, beduinul Ali și-a instalat o mică tabără și ne poftește la un ceai alături de câțiva israelieni. Comoara este scăldată într-o lumină roz, iar de aici de sus minunatele detalii încrustate în piatră se dezvăluie mult mai ușor.

Pentru coborâre avem două alternative: ne întoarcem pe drumul cunoscut sau pornim după beduinul ce îi conduce pe evrei într-o direcție necunoscută. Atrași de aventură, îi ajungem repede din urmă și aflăm destinația de la Ali: Al Madraba – o scurtătură spre canionul Siq. La scurt timp traseul devine mai tehnic, cu câteva descățărări mai dubioase făcute pe stânca aderentă dar cam friabilă. În ciuda încălțărilor vechi și rupte, beduinul se prelinge pe stâncă cu mișcări de felină. Printr-o frumoasă săritoare și un traverseu destul de expus, traseul se termină în poteca ce străbate Siq-ul. Uitându-ne în urmă, înțelegem cum nu se poate mai bine numele locului prin care Ali ne-a coborât: The Secret Way.