Trecând munții, Podișul Transilvaniei apare luminat de razele soarelui filtrate printre norii strategic risipiți pe cer iar colinele împădurite seamănă de la depărtare cu o catifea verde, ondulată de adierea vântului.
Austera intrare în cetate nu dezvăluie nimic din minunea ce se ascunde în spatele ei. Trecând însă pe sub bolta de piatră a porții, nimic din ceea ce îmi aminteam de la ultima mea vizită – acum 10 ani, nu mai corespunde cu realitatea. Casele sunt cochet aranjate, cu flori la ferestre, străzile pietruite și curate, iar peste toate acestea domnește un aer boem, amintindu-mi de Riquewihr – micul sat din Alsacia.
Declarată “cea mai veche cetate medievală încă locuită din Europa”, această comoară a Transilvaniei este atestată documentar încă din secolul al XIII-lea. Sub soarele cald al verii cetatea pare încremenită în timp, și în orice moment te aștepți să auzi tropotul cailor mânați de cavaleri în armuri strălucitoare. Tropotele rămân însă blocate în negura timpului, iar astăzi turiștii (mulți dintre ei străini), se înghesuie la cele mai cunoscute atracții ale cetății: Turnul cu Ceas și Casa Vlad Dracul – tatăl mult mai faimosului Vlad Țepeș, casă în care s-ar fi născut cel din urmă. Scara acoperită – a școlarilor, construită în secolul al XVII-lea pentru protejarea copiilor ce urcau iarna la școala din vârful dealului, este presărată acum cu trubaduri al căror cântec face insesizabilă urcarea celor 300 de trepte. În partea superioară a scării, un mic muzeu al școlii amenajat într-o sală de clasă cu o boltă cam scorojită, își așteaptă elevii de odinioară.
Sub mantia nopții cetatea nu este deloc adormită ci dimpotrivă pare și mai animată, terasele fiind aproape pline, asta până când primele picături de ploaie cad greoi pe pavajul încins de soare.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
Superbe pozele! Ma fac sa-mi fie dor de Sighi!
Mă bucur, Sighi te așteaptă 😉