OAZA DE PE DRUMUL TĂMÂII

Al-`Ula este o impresionantă odă adusă civilizațiilor antice, închisă între o pădure de palmieri și impresionanții munți roșiatici. Cuibărit într-o vale largă unde palmierii marchează cursul unei albii uscate de râu pe ale cărei laturi se ridică piscuri roșiatice imposibil de abrupte, Al-`Ula păstrează un aer misterios.













Ruinele orașului vechi sunt printre cele mai bine păstrate exemple de arhitectură tradițională din nordul Peninsulei Arabice, cu o istorie încremenită în ultimii 2600 de ani. Fondat de triburile Lyhyanite sub numele de Dedan, orașul devenise pe vremuri capitala acestui regat, iar datorită localizării sale strategice pe străvechiul drum al mirodeniilor și tămâii ce veneau din Levant, Egipt și Nordul Africii, locuitorii au interacționat mult cu alte triburi și culturi.













Casele erau făcute simplu din bârne și chirpici iar timpul nu a fost blând cu ele ci dimpotrivă, orașul fiind părăsit pentru mai multe secole. La prima vedere totul pare a fi o imensă construcție cu o multitudine de camere, însă cele peste 870 de locuințe sunt separate de alei înguste și șerpuitoare ce formează un mic labirint. Unele dintre case sunt conectate pe deasupra aleilor – erau pe vremuri locuințele ce adăposteau temporar proaspetele cupluri până când noile lor case erau finalizate.













Natura urăște zidurile și continuă să se prăvălească asupra lor cu forța vânturilor, a căldurii nimicitoare și a timpului inexorabil adunat în secole, în timp ce oamenii continuă să le ridice fără a realiza vremelnicia acțiunilor lor. Lăsate pradă naturii, casele din Ad-Deerah – așa cum mai este alintat orașul, s-au îngreunat sub povara anilor iar părți din ele s-au prăbușit. Moscheea a fost desigur reconstruită, iar în amintirea festivalurilor care marcau momentele în care se puteau cultiva pământurile de lângă oază, tantora – ceasul solar al orașului a fost și el refăcut.














Sus pe stânca ce domină vatra satului, fortul Al-`Ula a fost construit pentru a apăra orașul. Înălțat în secolul al VI-lea din blocuri de gresie roșie, castelul oferă o panoramă de 360° a întregii văi cu toate oazele sale presărate pe un fundal deșertic. Cei 45m diferență de nivel se materializează în aproape 200 de trepte tocite de nenumărații pași care le-au urcat spre a sta de strajă.














Arabia Saudită de astăzi are însă o viziune modernă care se vrea a fi construită în poezia pietrei și a naturii. Asta este desigur politica oficială, însă proiectele par mult prea futuriste pentru a susține afirmația. Problema este însă că lumea a uitat de poezie și tare îmi este teamă că totul se va transforma într-un kitch modern.






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *