TrekLens

Rata de Port Louis se îndepărtează într-un nor de fum negru chiar în momentul în care suntem siguri că o vom prinde, așa că rămânem consolându-ne precum vulpea, cu gândul că strugurii sunt verzi și oricum nu am fi avut loc.

Port Louis ne întâmpină cu o aglomerație demnă de statutul de prim oraș al țării, clădiri moderne și multă poluare. De îndată ce coborâm din autobuz vedem și cealaltă parte a capitalei, cea cu sute de tarabe înșirate pe trotuare și parțial pe străzi, forfota comercianților și o atmosferă neîntreruptă de bazar.

Și aici, ca și în restul țării, moscheele se împletesc cu templele hinduse și bisericile creștine. Există în această țărișoară pierdută în plin Ocean Indian, o toleranță religioasă rar întâlnită în zilele noastre.

Ca și ceilalți colegi de breaslă, șoferul ratei spre Trou aux Biches ar putea participa cu succes la un raliu de autobuze, ba chiar am îndrăzni să pariem pe el că va câștiga detașat. De frâne nici nu mai vorbim – dacă nu îmbrățișezi bara cu tot corpul, riști sa ajungi la destinație cu jumătate de oră înaintea autobuzului.

Stația este la doi pași de plajă, sub un copac sângeriu ce-și revarsă florile peste noi la plecarea precipitată a mașinii. Nisipul, ce face concurență zăpezii prin albeața sa, reflectă razele soarelui făcându-ne să clipim des și să ne întrebăm dacă nu cumva visăm. Palmieri, apă turcoaz, nisip alb și cer fotogenic. Curând înnotăm în paginile unei reviste de turism. Din păcate la capitolul faună nu stă prea bine – doar câțiva peștișori confuzi, rătăciți prin toată laguna.

Nici nu apucăm să ne alegem palmierul preferat, că niște voci ne dau binețe pe românește – un cuplu la vârsta a treia ce a renunțat la iarnă și de câțiva ani schimbă zăpada românească pe nisipul african. Nici mai mult nici mai puțin de trei luni, ca să fie siguri că nu se mai întâlnesc cu anotimpul rece.

Cu plinul de ultraviolete făcut, ne înarmăm cu câte un sandwich dolofan și luăm la pas urma valurilor spre Pointe aux Piments. Ne-a șoptit nouă cineva că ar fi rost de întâlniri acvatice cu broaștele țestoase, însă nu zărim nici măcar o urmă de lăbuță, iar peștii poți să îi înghesui pe toți într-o conservă. Plaja însă, mărginită de palmieri și casuarina, rămâne ideală pentru cei care caută bronzul perfect.