TrekLens

Este dimineaţă și, ca în fiecare zi străduțele ce coboară spre Mekong sunt pline de viaţă: se vinde și se cumpără tot ce poate fi mâncat, de la ciuperci și orez la carne de pui, gândaci sau lilieci. Opțiuni pe gustul fiecăruia, alături de minunatele fructe ale Asiei.

Ouăle roz, sau ouăle de  o sută de ani așa cum sunt ele denumite ‘oficial’, sunt și ele prezente desigur – delicatesa inventată de chinezi prin păstrarea acestora pentru câteva luni într-un amestec de cenușă, sare, argilă, var nestins și coji de orez, până ce albușul devine un cenușiu translucid iar gălbenușul negru. Mirosul acid de urină cabalină apare imediat ce coaja este crăpată.

Legenda spune că acum mai bine de șase secole, pe undeva prin China, un fericit deținător al unei case abia construite ar fi găsit câteva ouă de rață într-o baltă de var stins folosit ca mortar pentru noua casă. Curiozitatea sau foamea l-or fi împins să încerce?! Cert este că gustul l-a îndemnat să replice neplanificatul experiment al acestei combinații culinare, ce a fost dezvoltată apoi pe o scară mult mai largă.

UXO – UneXploded Ordnance (proiectile de război ne-explodate) – cuvintele de care se tem și care fac parte din realitatea zilnică a majorității laoţienilor din mediul rural. În timpul celui de-al Doilea Război din Indochina, supranumit și Războiul din Vietnam, în ciuda faptului că își declarase neutralitatea și s-au semnat tratate care să ateste acest lucru, Laos a reușit să ‘își câștige’ renumele de cea mai bombardată ţară din lume. Zeci de milioane de bombe ce desfăcându-se în aer lăsau să se împrăștie alte sute de bombe mai mici ce detonau la impact, au fost pulverizate de Statele Unite ale Americii peste aproape toată întinderea Laosului. Și aici, ca și în Vietnam s-au folosit arme chimice – fatidicul Agent Orange.

La momentul respectiv Statele Unite ale Americii a negat aceste bombardamente ce la mai bine de 40 de ani de la încheierea războiului încă mai fac zilnic victime. Sunt provincii întregi unde o semnificantă parte din bombe nu au explodat și zac acum prin păduri sau îngropate de impact la mică suprafață, și care odată deranjate distrug viaţa pe o rază de 20m. Localnicii au supravieţuit în peșteri de la începerea bombardamentelor și până în 1973. Vieţi distruse și familii îndoliate sunt parte din istoria prezentă. Laos nu este ţara unde să te avânţi hai-hui în afara potecilor deși natura te îndeamnă cu siguranță la asta, și aducându-mi aminte de recentele incursiuni prin pădurile de lângă Vang Vieng, nu pot decât să înghit în sec.

Pe lângă cărțile de istorie, UXO Laos Visitor Center este locul unde se pot afla informaţii despre tot acest război atât de puțin cunoscut al Statelor Unite ale Americii, și unde realizezi că la rata actuală de curățare a Laosului de proiectilele ne-explodate, va mai dura încă 150 de ani până când acțiunea începută acum 25 de ani se va finaliza. Până atunci se vor mai adăuga multe victime la cele peste douăzeci de mii totalizate de la încheierea războiului.

Înconjurat pe două părți de apă – greoiul Mekong și încovrigatul Nam Khan, Luang Prabang lasă impresia unei insule. În ajutorul acestei senzații vin și podurile de bambus așternute în afara sezonului ploios când năvala apelor le-ar distruge instantaneu. Elastică dar extrem de rezistentă, împletitura de bambus se lasă ușor la fiecare pas. Pare o improvizație nesigură, dar nu un control modern al calității îi verifică structura ci timpul ce ține loc de garanție meșteșugului rafinat de vreme.

Dacă diminețile străzile sunt ale comercianților de mâncăruri culese, vânate sau prinse în curtea casei ori prin pod, odată cu apusul se transformă în piața de noapte axată în principal pe suveniruri. La modă se pare că sunt pantalonii cu imprimeu elefantin – ‘tradiționali’ desigur, dar nepurtați de absolut nici un laoțian.

Luang Prabang este una din acele destinații despre care se vorbește în mai toate hostelurile Asiei de Sud-Est, fie ca o amintire frumoasă fie ca o viitoare dorită destinație. Orășelul însă, este un cocktail de influențe vestice cu grădini aranjate și case tradiţional laoţiene ca scoase din revistă. Cumva, este orășelul perfect al Asiei de Sud-Est, însă imperfecţiunile ce fac acest colţ de lume unic se găsesc pe malurile Mekongului și, la urma urmei pentru asta am bătut atâta amar de drum. Ah, și pentru un ceai.