Ochii goi ai statuilor ne privesc cu invidie știind că noi vom scăpa curând de norii cenușii ce promit o aversă, în timp ce într-o piață câțiva copaci plantați regulamentar într-un metru pătrat de pământ așteaptă ploaia ca pe o izbăvire.
În centru, casele tradiționale în care arhitecții au integrat cu măiestrie lemnul creând o broderie colorată pe albul imaculat al clădirilor, ne povestesc cu blândețe ca niște bunici răbdători despre istoria Sfântului Imperiu Roman.
Vecinii lor, zgârie-norii ce se înalță până la norii grei de ploaie, ne privesc de sus sclipind efemer din ferestre. Cădem pradă tentației înălțimilor și sfârșim prin a admira orașul din cel mai înalt punct al său.
De aici de sus, totul a devenit clar: modernul a câștigat prima repriză în Frankfurt am Main.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
