Sunt zile când munții nu permit oamenilor să îi atingă culmile, când crestele rămân sanctuare pline de cornișe iar văile sunt umplute până la refuz cu albul avalanșelor ce încă nu s-au năpustit la vale. Doar vulturii pot survola înalturile, asta dacă își pot întinde cumva aripile în frigul crâncen ce înconjoară abrupturile.
Este atunci vremea drumurilor sigure de pe la poale și a cănilor cu vin fiert în căldura sigură a cabanelor, a lungilor marșuri prin păduri îngreunate de zăpada ce face chiar și brazii cei bătrâni să se frângă. Lumea monocromă a munților este punctată de jachetele sau rucsacurile viu colorate ce vin din o cu totul altă lume spre a pângări cu pașii întinsurile neatinse.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.