TrekLens

Într-o lumină de aur viu, Cape Town se trezește în vuietul oceanului și în liniștea munților ce-l înconjoară. Este un răsărit obișnuit aici, dar pentru ochii obișnuiți atâta timp cu cenușiul unei mici capitale europene, este un adevărat răsfăț.

Plajele din jurul Cape Town-ului sunt printre cele mai spectaculoase pe care mi-a fost dat să calc. Niște locuri splendide cu ape turcoaz și nisip fin, pe un fundal de munți care cel puțin astăzi au ales să rămână înnegurați. O atmosferă de vacanță este prezentă pe plajele pustii. Primăvara abia a început în emisfera sudică, iar valurile nu s-au încălzit suficient pentru a permite o incursiune în apele oceanului.

Fâșiile de nisip de pe care fluxul și refluxul au îndepărtat orice urmă de picior de om, sunt mărginite de cartiere ale căror case elegante se cațără dincolo de promenadă până sub abrupturile pe care se scurg norii porecliți de localnici ‘față de masă’. Au și ei dreptate – la urma urmei masivul este botezat Table Mountain.

Cu cât înaintăm mai mult spre Hout Bay, cu atât frontul de nori se îngroașă. Câțiva lei de mare au ieșit prin port și profită de prezența unor raze de soare pentru a se usca pe blană, iar de ei profită niște întreprinzători care te îndeamnă să îi mângâi ca mai apoi să îți ceară bani. Leii de mare sunt însă complet indiferenți la încercarea unora de a-i exploata, iar când îi ajunge plictiseala din urmă se scufundă înapoi în apele întunecate ale portului.

La intrarea pe Chapman’s Drive, o ploaie măruntă insistă să ne țină companie. Ocolind niște vârfuri muntoase ale peninsulei Capului Bunei Speranțe, drumul urmează unduirile stâncilor înainte de a coborî spre linia trasată de valuri.

Sub noi este oceanul în nuanțele unui intens smarald ce contrastează acut cu pământiul muntelui presărat cu buchețele de flori zburătăcite de vânt. Valurile se zbat necontenit în bolovanii desprinși din țărmul abrupt. Fiecare popas ar putea fi un loc de lungă meditație dacă temperaturile scăzute de valurile de ploaie nu ar aduce în corp fiori. Sau poate peisajul este de vină. Potențial cu siguranță are.

În zona protejată de la Boulders Beach, și-a stabilit casă o întreagă colonie de pinguini africani – singura specie care se înmulțește pe continentul African. La adăpost de vreo nefastă interacțiune umană, pot să își facă liniștiți cuiburile și să își crească puii. În tufele de pe mal sunt ascunse cuiburile iar părinții stau pe rând să le păzească, iar în altă zonă sunt mici amenajări pentru a înlesni reproducerea pinguinilor africani.

Din doar două perechi ce-și găsiseră adăpost aici în 1982, colonia de pinguini a crescut la aproape 2200 în vremurile actuale. Acest lucru se datorează în mare parte reducerii pescuitului industrial în False Bay, ceea ce a restabilit cantitatea de sardine și hamsii – parte importantă a dietei pinguinilor.
Înconjurată în special de tufișuri autohtone răsărite deasupra liniei fluxului și de apele străvezii ale False Bay, zona în care pinguinii au ales să își așeze cuiburile este alcătuită din mici golfuri adăpostite de furtuni și păzite de bolovani de granit a căror vârstă este estimată la 540 milioane de ani.

Muizenberg este plaja unde valurile create de fundul oceanului cheamă iubitorii de surfing tot timpul anului. Mici căsuțe colorate ce au servit cândva iubitorilor de mare sunt acum lăsate în paragină, ca un exemplu a ceea ce reprezintă Africa de Sud. O țară modernă dar cu multe probleme. Pe țărm, doi localnici sapă după stridii și ne avertizează că o plimbare prea îndepărtată de centru va deveni nesigură. Poate că zona este mult mai liniștită ca alte orașe ale țării însă tot în Africa de Sud suntem momentan.

Zbuciumul valurilor urcă până pe Signal Hill iar umbra muntelui pune imaginația la contribuție pentru a adăuga detalii din timpul zilei. Un puzzle tehnicolor al memoriei pe un fundal întunecat punctat de luminițele orașului. Concluzia este clară – Cape Town este frumos și pe întuneric.