Autostrada străbate un ținut plat, scăldat în soare. Monotonia câmpurilor pline de flori și a ocazionalelor păduri este întreruptă de intrarea în portul Virtsu, poarta spre mica strâmtoare dincolo de care se întinde insula Muhu, un colț al Estoniei ancorat încă în tradiții.
La finalul timpurilor preistorice pe insula Muhu se dezvoltase cea mai mare populație a Estoniei, răsfirată în multe sate. Fortăreața Linnuse a fost construită la finalul perioadei preistorice iar locuitorii și-au păstrat neatinse credințele animiste până la începutul secolului al XIII-lea când cruciații au ajuns prin aceste locuri.
Creștinarea nu a fost una pașnică pentru insulă ci a adus cu sine un șir lung de războaie, căci lituanienii păgâni fiind nu au văzut cu ochi buni noua religie. Locuitorii nu au fost încântați de nici un fel de domnie străină însă, indiferent de religie, iar asta a cauzat multe rebeliuni și nenumărate victime printre localnici.
Deși conversia religioasă a fost făcută de mai multe ori și între mai multe religii creștine, o parte dintre localnici și-au păstrat credințele animiste până în ziua de astăzi. Sunt peste 80 de locuri tabu pe insulă – copaci ce vindecă, pietre ce aduc fertilitatea și ape care îndeplinesc dorințe.
Credincioșii lasă ofrandă spiritelor lucruri de valoare sau pilitură de pe monede și inele din argint. În plus, tot acești oameni sunt împotriva energiei verzi oferite de morile de vânt moderne și de panourile solare, preferând să se încălzească cu lemn. Gazul folosit ocazional și mai mult în marile orașe, este venit însă pe filieră rusească. În atât de moderna Estonie, tradițiile reușesc să se păstreze doar în izolarea insulelor, sub acoperișurile încărcate cu stuf ale caselor.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
