Cu răsăritul în priviri am început ziua după o noapte în care vântul ce a bătut fără întrerupere a lăsat cortul complet uscat – unul din avantajele înoptării în apropierea crestei. De apă Făgărașul nu duce lipsă – avem lacul la doi pași.
Urcușurile în creasta Făgărașului prin circurile glaciare sunt o plăcere pentru retină și, cu peisaje de un dramatism îndulcit de florile de smârdar și de auriul bujorilor de munte, uităm de abruptul potecii și pas după pas peisajul se dezvăluie până când vântul ce zburdă nestingherit pe creste ne face să ne ancorăm picioarele bine în pământ pentru a nu ne lua accidental zborul.
Partea sudică a crestei este ferită de vânturile venite din îndepărtatul nord și soarele compensează gradele ce lipsesc din termometru. Din când în când fuioare de nori se scurg grăbite peste creastă. Urcările pe vârful Cheia Bândei și mai departe toată întinderea muchii nordice până spre vârful Rezistoarele este o încântare, cu priveliști ample spre întreaga vale ce se deschide sub întreaga Fereastră Mare a Sâmbetei – văi nordice adânci și abrupte ce contrastează cu cele sudice ce se întind parcă la infinit în imensitatea muntelui.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.