Milioanele de locuitori ai Delhiului sunt toți în stradă încă de la primele ore ale dimineții. Surprinzător, metroul – dealtfel foarte modern, este aproape pustiu. Cele câteva rupii ce pentru un european nu înseamnă mai nimic, pentru marea majoritate a indienilor sunt prea prețioase pentru a le risipi. La urma urmei ricșa este mai ieftină, chiar dacă pierzi infinit mai mult timp blocat în trafic. Timpul are și el altă valoare aici, iar știrile le citești odată cu micul dejun.
În cealaltă parte a metropolei, prin periferiile sale, Parcul Arheologic Mehrauli este un complex împădurit cu sute de monumente antice datând încă din secolul al zecelea, cele mai multe niște ruine cu porci sălbăticiți ce-și caută mâncarea printre ele. Papagalii și veveriţele sunt la ordinea zilei. La fel și cricketul printre ruine, deși este interzis prin niște semne ignorate de toată lumea. La urma urmei, este India – nimic deosebit deci.
Complexul se deschide cu moscheea Mughal, dar minaretul ce dă denumirea complexului m-a atras de fapt până aici mai ceva ca un magnet.
Semănând izbitor cu un minaret ascuns în sălbăticia nordică a Afghanistanului, Qutub Minar nu își ascunde deloc originile. Genul acesta de construcţii erau ridicate de sultanii afghani în urma campaniilor victorioase, cel de aici fiind ridicat în 1193 de sultanul al cărui nume îl poartă, pentru a-și proclama superioritatea asupra conducătorilor hinduși ai Qila Rai Pithora – un oraș fortificat din secolul al XII-lea.
Complicatele brâuri de calcar poartă sculptate versuri din Coran, turnul înălţându-le spre cer până la 73m. Cu diametrul la bază de 15m, acesta se îngustează până la doar 2m spre vârf. Mă uit la el și în imaginaţie îl compar cu minunăţia din nordul Afghanistanului. Îl văd parcă aievea pe acela pierdut între munţi și știu că într-o zi pașii mă vor duce și în fața lui.
La picioarele minaretului este prima moschee construită în India și, până la jumătatea secolului al XIV-lea principala moschee din Delhi. O inscripție atestă că a fost construită cu materiale luate de la 27 de temple idolatre – un fel de reciclare a religiei prin distrugerea alteia. În complexitatea sculpturilor se recunosc discuri solare și shikharas – elemente împrumutate din credinţele Hinduse și Jainiste.
Mogulilor – acei împărați ai Indiei descendenți direcți ai sălbaticului Timur Lenk, li se datorează mare parte din bogăția arhitecturală a Indiei.
Ridicată în 1547 de către Isa Khan – un nobil la curtea lui Sher Shah Sur, prima incintă conţine o moschee și mormântul nobilului, construit cu două decenii înainte ca acesta să moară (cam ca piramidele faraonilor) sub formă octogonală și bogat ornamentat. Până la începutul secolului XX, curtea adăpostea un întreg sat. Gălăgia vine acum de la clasele de copii ce-l vizitează mânați din spate de profesori – în toată diversitatea asta a Indiei, copiii de școală poartă uniforme. În țara asta este un privilegiu să te duci la școală și uniforma atestă acest lucru. În urma lor rămâne o liniște de necrezut aici în inima capitalei. Patina timpului a știut cum să atingă cupole și ziduri pentru a lăsa în urma lor o atmosferă ce frizează supranaturalul.
Prin porţi înalte se avansează spre cel mai mare mormânt, cel ce a dat și numele complexului – Humayun.
În cinstea sa, ca cel de-al doilea împărat mogul și fiu al marelui Babur, soția i-a ridicat un mormânt fără asemuire la acel moment. Grădinile sale vaste sunt de origine mai degrabă persană – originile se uită cu greu. Proporţiile îi sunt perfecte și înconjurat de grădini simetrice, pare să leviteze cumva deasupra lor. Se spune că însăși perfecţiunea Taj Mahalului a fost influenţată de acesta.
În grădinile acestuia, mai puţin vizitat dar cu siguranţă impunător, este mormântul bărbierului imperial – probabil pentru a-l avea aproape după moarte. Acesta este și locul în care Bahadur Shah Zafar – ultimul împărat mogul a fost capturat de britanici în 1857. O lungă dinastie lua sfârșit odată cu invazia Imperiului Britanic.
Comparând bogăţia de aici cu sărăcia de la mai puţin de 500m distanță, cu oameni trăindu-și viața în stradă, nu poţi să nu te întrebi cam pe unde pe drum s-a rătăcit dreptatea.
Asta-i India cu farmecul ei aparte, atât de surprinzător, spectaculos și de multe ori de neînțeles pentru noi! Așa mult mă bucur că-mi reînvii amintirile prin cele scrise și pozele postate! … surprinzi esența și imaginile vorbesc!
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
Asta-i India cu farmecul ei aparte, atât de surprinzător, spectaculos și de multe ori de neînțeles pentru noi! Așa mult mă bucur că-mi reînvii amintirile prin cele scrise și pozele postate! … surprinzi esența și imaginile vorbesc!