TrekLens

Este imposibil ca, de cum deschizi o hartă să nu te întrebi ce o fi în tot spațiul acela aproape nemărginit ce se întinde pe aproape jumătate din circumferința globului pământesc. Visez cu ochii deschiși la întinderile fără sfârșit ale Rusiei: să văd minunățiile Moscovei și Sankt Petersburgul, să iau Trans-Siberianul peste imensitatea de neconceput a Siberiei și să îl duc pe Amur acasă – cu motocicleta pe Drumul Oaselor până hăt-departe la Magadan. Măcar atât.

…

Menţionată pentru prima oară prin secolul al XII-lea, pusă la pământ de Hoarda de Aur în secolul al XIII-lea și renăscută în mai puţin de două sute de ani sub Ivan cel Mare pentru a fi lăsată în paragină de disprețul lui Petru I ce a mutat capitala la Sankt Petersburg, Moscova a fost într-un continuu carusel al istoriei.

A urmat perioada bolșevică, când Moscova a devenit poate mai măreaţă ca oricând în anii de început ai comunismului leninist, un urcuș continuu doar pentru a se prăbuși din nou la destrămarea U.R.S.S.-ului. Rușii au însă nevoie de o mână forte să îi conducă și politica actuală le oferă din plin acest lucru. Moscova este acum o capitală modernă a unei margini de Europa, condimentată cu baruri și cafenele șic deschise în locul fostelor fabrici, galeriile de artă iau locul depozitelor și în parcurile aranjate te-ai putea ușor crede în Vestul Europei.

Cu toate astea, aerul imperial al capitalei celei mai întinse ţări din lume nu poate fi ignorat. Râul omonim din malurile căruia se înalţă roșul Kremlinului se scurge aristocratic în bucle largi, urmărind parcă cercurile concentrice în care s-a dezvoltat orașul.

La Kremlin bate inima Rusiei și de aici ţarii, dictatorii comuniști și presedinţii post-sovietici au luat cele mai bune și cele mai proaste hotărâri pentru Rusia ultimilor 800 de ani.

Zidurile de un roșu sângeriu adăpostesc nu doar catedralele ale căror domuri aurite se zăresc aproape din orice colţ al Moscovei, ci și clădirea Arsenalului, senatul Rusiei și Palatele Poteshny și Kremlin. Opt sute de tunuri napoleoniene capturate în lupta de apărare a Moscovei, ornează acum împrejurimile palatelor.
Privind în istorie, invazia lui Napoleon se poate spune că a fost un lucru benefic Moscovei, căci reconstrucția orașului l-a împins din epoca medievală în cea modernă. Desigur, acum este greu de imaginat cum arăta furnicarul medieval din lemn al Moscovei, arsă de însăși locuitorii ei pentru a nu o lăsa să cadă în mâinile lui Napoleon.

Clopotul ţarului și tunul ţarului sunt două enormităţi ce nu au fost folosite niciodată. Prea grele pentru a fi cu adevărat utile. Grandoare de dragul grandorii.
Deși deasupra Kremlinului flutură steagul tricolor al Rusiei, steaua sovietică împodobește în continuare cele cinci turnuri ale fortăreței. S-au scurs peste opt decenii de la instalarea lor și sunt atât de bine intrate în memoria colectivă încât îndepărtarea lor ar fura o parte din farmecul locului.

Niște bătrâni comuniști mărșăluiesc spre Mausoleul lui Lenin, cu muzica Internaţionalei Comuniste răsunând din mici difuzoare și fluturând câteva steaguri roșii cu secera și ciocanul. Pe fundal, zidurile refăcute ale Catedralei Kazan demolată în anii ’30 la ordinul lui Stalin, sunt cealaltă parte a grelei moșteniri sovietice.

În 1552, după înfrângerea tătarilor la Kazan, Ivan cel Groaznic ctitorește Catedrala Sf. Vasile – această emblemă a Rusiei, o confuzie de culori pe un amestec de forme și modele specific rusești. Sub anarhia de turle colorate ce l-ar înnebuni pe un obsesiv-compulsiv, se ascund zece capele situate pe două nivele. Legenda spune că la terminarea catedralei arhitecţii au fost orbiţi de Ivan pentru ca nimic atât de magnific să nu mai poată fi construit. Povestea însă este doar o… poveste, căci după moartea lui Ivan cel Groaznic aceiași arhitecţi au adăugat cea de-a zecea capelă, singura de la nivelul solului.

Interiorul este labirintic, culoare întunecate legând capele pictate în culori încă vii în ciuda veacurilor trecute peste ele. Dintr-una din capele se aude un cor de bărbaţi ce intonează un cântec religios, vocile lor prelingându-se până și spre cele mai întunecate unghere.