TrekLens

Sarab este numele său, iar Desert X este expoziția din deșert ce explorează ideea mirajului – căci așa s-ar traduce denumirea sa, acesta fiind parte esențială din cultura și istoria deșertului. Semnificația fenomenului de fata morgana prezent în asemenea arealuri s-a extins în epoca modernă și a căpătat alte semnificații, de la visuri la camuflaj, ficțiune, apariții, iluzii și mituri.

Viziunea artiștilor adunați de pe toate latitudinile prezintă de la fragilitatea vieții și a faptului că nimic nu este etern, până la modurile tradiționale de a captura animalele și rolul paraziților în răspândirea plantelor prin deșert, oaze și miraje, dar și elemente de ecologie. Scara exponatelor este enormă, pentru a se potrivi cumva în imensitatea pustiului.

Dedan este un oraș dezvoltat în jurul unei oaze care a fost cândva unul dintre cele mai vechi regate ale Arabiei, alături de Tayma. Deasupra lor se înalță muntele de gresie Jebel Ath-Thumayd, pe partea cealaltă a văii în care s-au adunat casele din Al-‘Ula.

Anticul Dedan a beneficiat de o localizare strategică de-a lungul rutei condimentelor și a tămâii, între anticul Yemen și Levant, beneficiind de ape subterane din belșug. În urma unui regat măreț rămân monumente pe măsură, iar cele de aici nu lipsesc. Influențe din toate marile imperii ale Orientului Mijlociu din primului secol înaintea erei noastre își au locul binemeritat în panteonul cultural ale bătrânului oraș de chirpici care a adăpostit nenumărate caravane.

Primele evidențe ale locuirii acestei zone datează din Epoca Bronzului, acum aproape 5000 de ani, ceea ce a rămas fiind niște inscripții în stânci.

Cele mai vechi referințe scrise despre Dedan sunt inscripții lăsate într-o oază nu prea îndepărtată, Tayma, ce datează din secolele 6-7 î.e.n., cu câteva secole înaintea apariției mult mai cunoscutului Mada’in Saleh. Scrierile povestesc despre un război ce a izbucnit între Dedan și Tayma, prima controlând comerțul de tămâie ce provenea din Yemen și îmbogățindu-se datorită acestuia prin taxe de acces, protecție și desigur bunuri de preț.

Dedan avea un rol vital de legătură între sudul Peninsulei Arabice și imperiile străvechi ale Persiei, Mesopotamiei, Levantului și Egiptului, fiind menționat în stele de piatră înălțate în piețele din străvechiul Ma’in. Așezările vechiului Dedan abia acum se excavează, statui de până la 4m înălțime ale regilor fiind descoperite îngropate alături de ruinele caselor și de un bazin de apă imens.
Muntele din spatele orașului a servit regatului drept necropolă, în el fiind săpate morminte sub forma unor cavități pătrate ornate la intrare cu lei și statuete în funcție de importanța ocupanților acestora.

Un munte de o importanță specială pentru lumea arabă este Jabal Ikmah, acesta adăpostind cea mai mare bibliotecă din Arabia Saudită. Biblioteca este una mai specială însă, căci Dedan fiind o stație intermediară pe drumul caravanelor, pelerinii își lăsau poveștile scrise în stâncă. Jurnale de călătorie, rugăciuni și întâmplări au fost descrise în semne și litere ciudate. Alfabete uitate și locuri de jertfă pentru împlinirea dorințelor.

Ce a rămas în urma lor sunt sute de inscripții și sculpturi aliniate în fețele stâncilor, un mod ideal de a rămâne în neuitare peste ani.

Deșertul capătă forme ciudate sub acțiunea elementelor naturii, iar imaginația lucrează neostoită. Animale ce se transformă în creaturi mitice și uriași ce se topesc în umbra altor munți – Stânca Elefantului este doar una dintre ele, ce a luat forma unui pahiderm împietrit. Fire de nisip ridicate de pe dunele molcome dimprejur se joacă în aer îmboldite de vântul de seară.