În parcuri sau pe marginea străzilor pustii în miez de noapte, cei mai săraci, în haine zdrenţuite, stau grupuri-grupuri de indieni, trupuri zgribulite în jurul vreunui foc, așteptând căldura binefăcătoare ce va urma răsăritului.
Navchokiya este vechiul oraș al brahminilor, ale cărui case au dat și binemeritatul nume Jodhpurului – Orașul Albastru. Aici, straduţele sunt un adevărat bazar de vegetale, condimente și orice altceva ţi-ai putea dori. Aromele sunt de-a dreptul ameţitoare.
Acțiunea simplă de a mânca se transformă într-o mică aventură atunci când singura limbă comună este cea a semnelor. Meniul doar în Hindi și presărat cu niște poze spălăcite din care nu se mai înțeleg nici măcar formele, este neconcludent.
– Ai chestia asta din meniu? – Yes, sir. – Cât costă? – Yes, sir. – Eu sunt Napoleon? – Yes, sir.
Acum totul este clar. Ridic capacele de pe oale sub privirile curioase ale vânzătorului și îi indic conținutul uneia pe jumătate plină cu ceva verzui. Creier de extraterestru să fie – aveam să aflu că pe-aici îi spune palak paneer. Este gustos.
Datând încă din secolul al XVI-lea, Fortul Mehrangarh este încă în stăpânirea familiei regale ce l-a ridicat. Înălţându-se perpendicular pe un deal stâncos și parte integrantă din acesta, seria de porţi suficient de largi pentru a permite accesul elefanţilor era și obstacolul principal pentru oprirea invadatorilor. Ultima poartă, după un unghi drept pentru a tăia orice avânt, este dotată cu ţepi la înălţimea frunţilor de elefanţi punându-i în imposibilitatea de a o forța.
Pe zidurile interioare, urme de mâini semnalează locul unde s-a săvârșit sati – ritualul prin care văduvele regale se aruncau pe focurile funerare ale soţului pentru a-l urma și după moarte. Ultimul sacrificiu de acest fel a avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru maharajahul Man Singh.
Fostul palat regal ai spune că a fost mai degrabă lucrat în lemn decât în piatră, atât de amănunţit sculptate sunt detaliile ferestrelor, al tuturor turnuleţelor sau balcoanelor. Un exemplu perfect de arhitectură rajpută.
Colecţii de howdah și palanchine regale pentru transportul pe elefanţi sunt expuse împreună cu seturi complete de arme, armuri, picturi miniaturale și chiar și leagăne pentru progeniturile regale. Dormitoarele și camerele de primire a oficialităților sunt doar un mic exemplu a unei bogăţii fără seamăn din niște timpuri demult apuse.
Memorialul construit integral din marmură albă, aflat la doi pași de mult mai cunoscutul fort, a fost ridicat în memoria maharajahului Jaswant Singh II și conţine portretele familiei Rathore până înapoi în secolul al XIII-lea, cei ce generaţie după generaţie au domnit peste Jodhpur. Domuri sculptate, ferestre dantelate și vederea asupra fortului merită cu prisosinţă vizita.
Pe mine m-a adus aici însă altceva: zidurile ce înconjoară promontoriile astea stâncoase, că vorba aceea, nu poţi vedea vârful atunci când stai pe el. În cazul meu, doream o vedere de ansamblu a orașului Jodhpur, a fortului Mehrangarh și a memorialului Jaswant Thada.
Poarta din spate, cea mai facilă cale de acces este închisă, însă ascunsă după niște tufe o scăriță coboară dincolo de micul zid. În mica sălbăticie stâncoasă, orientarea spre zidul înalt ce proteja cândva cetatea o fac pe poteci ce se desfac în evantaie doar pentru a se reuni câteva zeci de metri mai sus. În turnul de pază îmi țin companie câțiva languri cenușii ce umplu cu strigăte valea stearpă de dincolo de zid.
Jodhpur a fost ridicat pe vechea rută comercială ce lega Delhi de Gujarat, iar regatul Rathore s-a îmbogățit din comerţul cu lemn de santal, opiu, curmale și cupru, ajungând să controleze o suprafaţă întinsă ce, din cauza condițiilor aspre era deseori alintată Marwar – Ţinutul Morţii.
Superbe imagini, Marius!
Jodhpur este locul unde am mers pentru prima dată pe un elefant, iar înainte de a intra în palat un nenea indian și-a desfășurat turbanul de pe cap și mi-a făcut demonstrația reinfășurării lui în doar câteva secunde și avea o lungime de 12 m – spunea el, că nu aveam cum să verific!… dar nu pot uita îndemânarea și viteza cu care a lucrat!
Mă simt minunat când mă faci să răsfoiesc prin amintiri și pentru asta-ți mulțumesc!
Te felicit pentru călătoria ta frumoasă și interesantă!
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
Superbe imagini, Marius!
Jodhpur este locul unde am mers pentru prima dată pe un elefant, iar înainte de a intra în palat un nenea indian și-a desfășurat turbanul de pe cap și mi-a făcut demonstrația reinfășurării lui în doar câteva secunde și avea o lungime de 12 m – spunea el, că nu aveam cum să verific!… dar nu pot uita îndemânarea și viteza cu care a lucrat!
Mă simt minunat când mă faci să răsfoiesc prin amintiri și pentru asta-ți mulțumesc!
Te felicit pentru călătoria ta frumoasă și interesantă!