TrekLens

Cu peste 6000 de ani în care a fost locuit încontinuu, Plovdiv este unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii. Vârsta însă nu și-o arată. Așezare tracică cu mult înainte de a deveni romană, a văzut cucerirea bizantină și apoi a căzut în mâinile otomanilor. Numele ce l-a purtat cea mai importantă parte din timp a fost acela de Philippopolis, după Filip al II-lea al Macedoniei ce l-a cucerit pe când despre Dacia nu se știa încă nimic. Istoria la poarta Orientului nu este una ușoară.

Plovdiv este unul dintre puținele orașe ale lumii moderne ce au păstrate în stare bună Forumuri Romane. În orașele antice, forumurile erau centrele comerciale, administrative și religioase, aici având loc adunări, discuții publice și festivaluri.

În lumea antică puține orașe dețineau biblioteci, iar vechiul Philippopolis era unul dintre ele, aceasta având nu doar rolul de adăpostire a manuscriselor și papirusurilor ci și de educație, dezbateri și discursuri. Acum au mai rămas însă doar ruinele din vechiul Odeon din Philippopolis.

Bazilica mică a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al V-lea era noastră în cinstea lui Basiliscus, comandantul militar de atunci al provinciei Thracia.

Baptisteriul a fost gândit nu doar ca un loc de botez pentru noii născuți ci și pentru adulți. Astfel, au fost concepute două intrări – una pentru creștini și una pentru păgâni, iar la mijloc un mic bazin în formă de cruce. Coloane de marmură susțineau cândva acoperișul, iar podeaua a fost împodobită cu unele dintre cele mai delicate mozaicuri din acest colț de imperiu: un cerb și o pereche de porumbei. Porumbeii semnificau desigur Duhul Sfânt, iar cerbul însetat era reprezentarea sufletului în căutarea divinității.

Cele 28 de rânduri-trepte concentrice ale Teatrului Roman Antic, au fost construite în vremea Împăratului Traian și atrag privirea încă de la intrare. Undeva jos este scena unde vechii romani priveau spectacole de teatru și jocuri, sub privirile reci ale statuilor de marmură. Pe fundal, vechiul oraș vegheat la orizont de munții Rodope.

Sub principala arteră a Plovdivului se întinde pentru 240m vechiul Stadion Roman construit în vremea Împăratului Hadrian. Capătul său, dezgolit și prezentat printre clădiri moderne, pare datorită contrastului cu atât mai vechi.

În trecut aici aveau loc lupte de gladiatori, evenimente sportive și faimoasele jocuri Pythice. Spre deosebire de acestea, cele originale grecești erau dedicate zeilor atenieni și nu aveau caracter de distracție. Aveau să dispară ceva mai târziu când, din motive religioase au fost declarate ca fiind păgâne de către Împăratul Theodosiu I.

Străzile pietruite ale vechiului oraș sunt rotunjite de milioanele de pași ce le-au călcat de-a lungul istoriei. Ochii fug spre detalii prezente pe casele tradiționale, sau pe clădiri în întregime recondiționate. Culori vii și atmosferă boemă însoțesc frunzele de curmal scuturate de vânt.

Cele mai vechi urme legate de istoria orașului duc la dealul Nebet Tepe, supranumit de arheologi ‘certificatul de naștere’ al Plovdivului, unde cu mai bine de 8000 de ani în urmă se întemeia prima așezare neolitică din zonă. Istoria s-a așezat în straturi de atunci, iar acum doar câteva ruine mai amintesc de o bătrână fortăreață.