TrekLens

Deasupra noastră s-a înghesuit seninul în ciuda prognozei apocaliptice anunțată peste tot și materializată în frontul umed ce a ascuns complet Bucegii, iar unduirile molcome ale Măgurii Branului îndeamnă la urcat.

Poteca din spatele Capelei Inima Reginei Maria urcă susținut la început, însă priveliștea oferită spre Castelul Bran este una perfectă. Momentul zilei este unul puțin mai prost ales, însă chiar și așa spectacolul vechii istorii din Vama Branului este unul ce răsplătește efortul.

Când pădurea lasă locul deschiderilor spre locurile de pășunat ale localnicilor, o mică stână părăsită atrage atenția prin izolarea sa. Lipsită de turmele ce cândva o înconjurau își arată din plin anii, ascunsă privirilor ce ar putea să îi stingherească bătrânețile. Cu acoperișul spart în prea multe locuri pentru a mai putea fi folosită ca adăpost, cine știe câte ierni va mai prinde în picioare?!

Jocul norilor privit din iarba înaltă ce flutură precum coamele cailor liberi, vestesc noi ploi. Valurile cenușii ale cerului descoperă Bucegiul pentru câteva minute, înainte ca vânturile să împingă alte valuri peste înălțimi – fluxul și refluxul toamnei. Cine a zis că nu putem avea marea la munte?!