TrekLens

Cu un scârțâit lung de frâne, trenul opri în toiul nopții în Victoria Station iar cei câțiva pasageri se risipiră împleticindu-se de somn. Căscând cu poftă ne îndreptăm și noi spre stația de biciclete Barclays, pentru ca numai după câteva minute să pedalăm printr-o Londra neașteptat de pustie. Aglomerația din fața magazinului Harrods ne trimite cu gândul la interminabilele cozi pre-decembriste din România, aici fiind însă vorba de un cu totul alt tip de foamete – consumerismul.

O ceață fină ca un voal de mătase plutește fantomatic pe aleile din Hyde Park. Trezite de soarele puternic, veverițele își fac înviorarea agresând trecătorii inocenți în căutare de provizii pentru iarnă. O creangă se rupe sub o veveriță mai dolofană ce-și făcuse planul pentru un atac aerian și aceasta se trezește la pământ. În două secunde însă, planul este refăcut și atacul se dă de la sol.

În umbra grandiosului Palat Westminster, Burghezii din Calais (una din faimoasele sculpturi ale lui Rodin) își îndreaptă privirile îndurerate spre monarhii istoriei, cerând îndurare pentru vina de a opune rezistență în fața extinderii imperiului.
La o aruncătură de băț, în Parliament Square, corturile grupate strategic în fața palatului cer încetarea ostilităților din Orientul Mijlociu, retragerea trupelor și oprirea încălcării drepturilor omului. Dar războaiele se poartă în continuare în numele păcii, drepturile omului sunt încălcate flagrant de beligeranți iar protestele sunt ignorate de cei plătiți să asculte vocea poporului, cu aceeași mândrie a conducătorilor fostului imperiu în care soarele nu apunea niciodată.

Al doilea cel mai vizitat muzeu din lume – British Museum, adăpostește o colecție impresionantă de artefacte furate de pe toate meridianele – din America de Sud, trecând prin Babilon și până în îndepărtata China. Din păcate, scoase din cadrul cultural-geografic al țărilor respective exponatele își pierd o parte din mister, pentru că, nu-i așa, una este să vezi Rosetta Stone în Egipt și moai în Insula Paștelui și un cu totul alt sentiment apare când le vezi în Londra.

Pornim la pas pe malurile Tamisei cea indiferentă la forfota turiștilor adunați din toate colțurile lumii, printre baruri animate la orice oră, buchiniști înconjurați de cărți vechi și artiști stradali ce se joacă (la propriu) cu focul. Cosmopolită dar în același timp mândră și conservatoare, cu mașini ce circulă în alt sens față de suratele de pe continent, parcuri cu iarbă de un verde crud în miezul iernii și cabine telefonice roșii, Londra miroase a ceață și a ploaie, păstrându-și eleganța imperială.

Când ziua se îngână cu noaptea, ajungem din nou la Tower Bridge în fața căruia stă ancorat impunătorul crucișător H.M.S Belfast.

Odată cu apropierea serii, luminile dau viață orașului ce începuse să-și piardă contrastul, iar piețele de Crăciun devin din ce în ce mai aglomerate, vinul fiert și sandwichurile cu carne de vită fiind la mare căutare.