Sunt doar câteva rostogoliri de roată până când peisajul ne taie răsuflarea, dar ce peisaj… Valuri furioase mătură colțanii de stâncă ce țâșnesc din linia neregulată a țărmului. Un peisaj dramatic în care natura își arată doar puțin din întreaga sa măreție dar care reușește prin doar această mică demonstrație de forță să taie răsuflarea.
Apele fierb, fierb necontenit împinse de vânturile ce spulberă întinderea de necuprins a Oceanului Indian.
Traseul spre Stormsriver Mouth traversează punți de lemn așezate peste micile golfuri create de fanteziile apei, pentru a continua hoinăreala printr-o pădure ce reușește să îmi ațâțe dorul de pădurea tropicală în loc să mi-l ostoiască. În locurile însorite, câte un hirax de stâncă – un rozător ce aduce a marmotă dar înrudit mai îndeaproape cu elefantul, ne privește cu mici ochișori negri și curioși înainte de a da alarma și a se retrage la adăpostul bolovanilor.
Din loc în loc, printre crengile pădurii se strecoară peisajul dramatic al zbaterii apelor. Cale albe în mediul lor natural, flori necunoscute și liane ce se înfășoară pe trunchiuri bătrâne de copaci. Sub noi sunt golfuri stâncoase și ape ce se zbat între ele, fără a avea șansa de a evada vreodata complet. Marea – un perpetuum mobile desăvârșit. Întâlnirea râului Storms cu marea este o luptă continuă a apelor ce nu vor să cedeze și să își îmbrățișeze reciproc valurile. În urmă au lăsat un canion cu lame de stâncă verticale ce par capcane încremenite pentru veșnicie.
Blue Duiker Trail este doar unul dintre multitudinea de trasee ce împânzesc Parcul Național Tsitsikamma. ‘Locul cu multe ape‘ l-au botezat localnicii în limba khoekhoe, dialectul vorbit de Khoisan – primii locuitori ai acestor locuri, iar numele primit este pe deplin meritat. Fără a socoti izvoarele ce șopotesc prin pădurea cu accente tropicale, lungul țărm de care se sparg valurile este îndeajuns pentru a certifica faptul că denumirea nu este deloc exagerată. După câteva puncte de belvedere și o multitudine de urme lăsate de minionele antilope duiker, traseul ajunge la cascada Blue Duiker.
Suișuri și coborâșuri printr-o pădure plină de liane, zgomotele ciudate ale unor animale necunoscute și țipetele păsărilor ce și-au făcut cuib în înaltul coronamentului pădurii – îmi era dor să calc potecile unui traseu exotic.
Pe Tsitsikamma Waterfall Trail peisajul cere insistent să fie admirat – cum poți oare ignora un țărm de care valurile se sparg insistent aruncându-și stropii la câțiva metri înălțime?! Câțiva hiracși de stâncă se ascund nehotărâți printre lamele de piatră aruncate haotic la marginea apei.
În labirintul de stânci aruncate la marginea țărmului, niște marcaje discrete formeaza firul Ariadnei ce duce spre niște podețe de lemn peste care traseul poate continua.
Deși are un debit destul de scăzut, cascada este impresionantă – înălțimea sa și modul în care apele i se rostogolesc peste stânci sunt un adevărat spectacol. Întoarcerea nu este nici ea lipsită de elementul dramatic chiar dacă apogeul ar fi trebuit să fie format de cascadă. Fluxul ne-a tăiat calea de retur inundând bolovanii pe care cu mai puțin de o oră în urmă șerpuia traseul. Alternativa este un traseu ceva mai aerian dar care are ocazia de a oferi alte noi priveliști de care nu suntem doar noi vrăjiți.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.