Născut din drama unei ursoaice ținută captivă într-o cușcă neîncăpătoare, ce în cele din urmă a murit visând libertatea, Sanctuarul Urșilor din apropiere de Zărnești a redat speranța câtorva zeci de urși bruni. Condamnați în trecut de voința egoistă a unor oameni la cuști de doar câțiva metri pătrați, pentru a fi personaje de circ sau decor de fotografie, aceștia au căpătat noi instincte. Unii se apropie încrezători de oameni, alții se înfurie când văd de departe vizitatorii.
Poate vă amintiți de Max, ursul ce acum vreo doisprezece ani stătea legat cu un lanț pe drumul ce duce la Castelul Peleș – orbit cu ace de ultimul său stăpân și cu o parte din colți scoși, stătea cuminte la fotografii cu turiștii, după ce toată dimineața fusese hrănit cu pâine și… bere. Acum își linge rănile și își trăiește bătrânețile în propria lui pădure în care poate să se refugieze la adăpost de ochi curioși.
Mulți dintre ei au fost răpiți pădurii încă de când erau pui și nu au apucat niciodată să învețe comportamentul solitar al urșilor bruni. Aici însă, îi vezi scăldându-se împreună în iazuri sau rostogolindu-se pe pajiște. Unii locatari ai sanctuarului se aleargă jucăuși, alții au o privire tristă. Câțiva se rotesc încă în invizibilele cuști ce le-au șlefuit instinctele – le va lua multe luni să reînvețe gustul libertății.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
