LALIBELA – CREDINȚĂ SĂPATĂ ÎN STÂNCĂ

De aici de sus se vede cel mai bine rezultatul frământărilor tectonice – văi și canioane adânci, creste izolate și vârfuri apărute haotic – Marele Rift African, locul unde peste multă vreme continentul African va fi sfârtecat în două.



În oraș drumurile sunt neasfaltate sau cel mult cu piatră cubică, cu prelate întinse în soare pentru a usca semințe și legume. Ca mai peste tot în Etiopia, și aici sunt croitori ieșiți în stradă cu mașina de cusut în așteptare de clienți, și jocuri de fotbal de masă puse în public pentru folosire gratuită dacă câștigi meciul sau cu plată vreo 3 birr în cazul în care pierzi.









Bisericile săpate în piatră din Lalibela dau cumva senzația de sat subteran, cu tuneluri ce le leagă și ferestre cu panorame impresionante. Și totuși, fiecare dintre cele douăsprezece biserici este unică în mărime și formă, tăiate perfect în monoliți de piatră sau săpate în stâncă. Tradițiile se păstrează în aceste biserici și slujbele s-au ținut regulat în ultimele opt secole, neîntrerupte nici astăzi. Puțini străini bântuie pe aici, iar atmosfera medievală este vie și aproape palpabilă.




Orașul poartă numele regelui ce i-a dăruit acest complex de biserici, iar viața acestuia este învăluită în mister. Legenda spune că unul din frații săi a încercat să îl otrăvească, dar Lalibela a căzut într-un somn adânc în care îngerii l-ar fi transportat la cer și i-au arătat un oraș al bisericilor săpate în stâncă, pe care el trebuia să îl ridice pe Pământ. Ulterior și-ar fi petrecut o parte din viață în Ierusalim, iar la căderea orașului sfânt în mâinile lui Saladin, regele s-ar fi întors acasă și ar fi ridicat aici Noul Ierusalim săpat în piatră.




Bet Medhane Alem este una din cele mai impresionante dintre toate bisericile, monolitul de piatră în care a fost săpată fiind cel mai mare de acest fel din lume, cu o înălțime (sau mai bine spus adâncime) de unsprezece metri și o arie de opt sute de metri pătrați. Cumva aduce cu templele Atenei sau cu cele din Byblos. Interiorul este auster la fel ca în restul bisericilor, câteva morminte abandonate fiind săpate în podea. Zidul curții este ciuruit de nișe săpate pentru călugări, sau pentru a fi folosite la nevoie pe post de cripte.










Un tunel scurt și jos se strecoară spre trioul de biserici Bet Maryam, Bet Meskel și Bet Danagel.
Tradiția spune că Bet Maryam – cea mai mare dintre ele, ar fi fost prima ridicată de către Lalibela, iar pelerinii țin cont de acest lucru fiind una dintre cele mai vizitate. Sculpturi și picturi originale fac din interiorul acesteia unul dintre cele mai atractive de aici, iar intrarea este păzită de sculptura a doi călăreți în luptă cu dragonul.






Una dintre coloanele de la interior (ascunsă privirilor de un voal lung) se spune că ar avea inscripționată pe ea cele zece porunci dar și modul în care bisericile au fost săpate, precum și începuturile și sfârșitul lumii. Preoții susțin că această coloană strălucea intens până prin secolul al XVI-lea și că ar fi prea periculos să ridice voalul pentru a fi cercetată de oamenii de știință. Crede și nu cerceta.






Bet Meskel este o micuță capelă săpată în zidul bisericii Bet Maryam, iar Bet Danagel este o altă capelă săpată în zidul de vis-a-vis, cu o atmosferă foarte intimă. Aceasta din urmă se spune că ar fi fost săpată în onoarea celor cincizeci de virgine ucise de împăratul roman Iulian în secolul al IV-lea. În curte mai este și o mică piscină de un verde plin de mătasea broaștei africane, ce garantează vindecarea infertilității. Probabil prin frică.







Bet Mikael și Bet Golgotha împart aceeași intrare fiind scobite în același monolit de piatră. Călugări citesc biblia pe tonuri joase ignorând lumea de afară a păcătoșilor.

Interiorul celei din urmă este singurul ce este interzis a fi vizitat de femei. Motive nu există ci doar tradiția, însă interiorul este singurul ce conține sculpturi în mărime naturală a șapte sfinți, dar și capela Selassie unde regele Lalibela își găsește somnul din urmă.










Ieșirea din labirint trece printre doi pereți de piatră ce amintesc izbitor de mult de caninoanele roșiatice ale Petrei. O privire în urmă rămâne țintuită pe Mormântul lui Adam, o mică încăpere de călugări ce încă mai conține urme ale picturilor ce reprezentau cândva regii dinastiei Zagwe.











Probabil cele mai ciudate biserici de aici sunt duo-ul Bet Gebriel și Bet Rufael, înconjurate de excavări adânci ce devin adevărate șanțuri de apărare pline cu apă în sezonul ploios. Datorită lor, înălțimea bisericilor este amplificată printr-o iluzie optică. Interiorul este modest însă și doar trei cruci scobite în piatră întrerup monotonia zidurilor. Se spune că un al doilea set de încăperi ar fi ascunse sub cele principale, dar accesul se face printr-un tunel atât de secret încât nimeni nu știe unde este intrarea.










Bet Aba Libanos a fost sculptată folosind o peșteră deja existentă, cu tuneluri de legătură înguste ce o fac cumva labirintică. Conectată de ea printr-un tunel lung de 50m și încovrigat astfel încât lumina naturală dispare rapid, este Bet Leham – o micuță capelă ce se pare că ar fi fost folosită doar de regele Lalibela. Cât despre tunel, se spune că parcurgerea lui fără surse ajutătoare de lumină, îți asigură întrarea în Rai.









Bet Mercurios este închinată sfântului omonim ce a fost persecutat și torturat pentru credința sa, cândva prin secolul al III-lea, de împăratul Decius. Vremurile au trecut greu peste această biserică iar interiorul este în mare parte afectat.








Bet Amanuel este cea din urmă din labirintul bisericilor și una dintre cele mai fin lucrate, servind probabil ca biserică privată pentru familia regală. Un monolit de doisprezece metri înălțime cu ferestre ce lasă cu greu lumina să se strecoare.






Cea mai reprezentativă dintre toate rămâne însă Bet Gyorgis, separată de toate celelalte ca pentru a fi savurată la întreaga ei valoare. Cu o înălțime de cincisprezece metri și excavată într-un fost platou, biserica are o formă perfect simetrică de cruce coptică.

Legenda povestește că Sf. Gheorghe a fost atât de ofensat de faptul că nici una dintre biserici nu i-a fost închinată încât l-ar vizitat personal pe regele Lalibela, iar acesta ar fi promis că îi va ridica cea mai frumoasă dintre biserici. Rezultatul este unul dintre acele locuri ce îți rămân adânc săpate în minte.











Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *