TrekLens

Norii au reușit să treacă peste crestele munților iar răsăritul îi transformă în șevaletul soarelui. Prin Topes de Collantes drumul urcă continuu în ace de păr sau largi serpentine ce mă trimit cu gândul la aventuri pe două roți. Din când în când pădurea se rărește iar ochii rătăcesc într-o mare de verde ce se înalță pe munţi. Departe, în vale, Marea Caraibilor se contopește cu orizontul.

Traseele turistice se plătesc în Cuba – simpla plăcere de a merge pe poteci umbrite îți lasă o mică gaură în buzunar. Și totuși vechile poteci schițate pe hărți și nemonitorizate sunt încă folosite – mici semne pe traseu și un simț mai dezvoltat al orientării conduc printr-un labirint de liane în același loc în care ajunge și poteca “oficială”: cascada Javira – El Cubano.

Pe firul râului Guaurabo podeţele de lemn și balustradele au antropizat pădurea a cărei umbră dispare brusc lăsând loc fermelor frământate de copitele cailor și presărate cu buruieni țepoase. Căldura radiază atât din cer cât și dinspre pământ.