TrekLens

Urcușul din inima munților – de la lacul Negovanu spre creste, este împletit cu raze de toamnă rătăcite printr-o pădure de brad veșnic verde. Mult nu durează însă până ieșim în plaiurile cu iarba uscată de tot vântul ce a suflat peste an și, în așteptarea atmosferei de cristal a iernii ne mulțumim cu ce ne oferă acum toamna: zări deschise până departe spre munții Buila-Vânturarița și spre întreaga creastă a munților Căpățânii. Învăluiți în smogul localităților și în cețurile rămase pe văi, munții îndepărtați par veritabile lumi izolate pe propriile lor insule.

Oglinda nemișcată a Iezerului Cindrel reflectă perfect peretele muntelui pe care ne găsim propria potecă ce ocolește vârful, dar care vine cu noi priveliști. Sus pe Platoul Diavolului, unde iarna este locul de pierzanie când cețurile și vremea rea se hotărăsc să poposească, ne răsfirăm beți de atâta soare în căutarea punctelor de panoramă, doar pentru a ne reuni pe vârful Cindrel. De la atâtea cruci, vârful aduce cu un mic cimitir.

Depărtările populează harta mentală cu munți parcurși prin toate zările și, de ce nu, noi trasee încep a se schița. Planuri pentru următorul sezon, când zăpezile iernii vor începe a se topi.