TrekLens

Printr-un permanent murmur de claxoane și un subtil melanj de arome și culori, de-l vei privi cu atenție Bucureștiul renunță să mai fie gri cum poate că pare la o primă vedere și devine o veritabilă poartă spre orient. O zonă tampon între calmul și standardizarea vestică și haosul estic, capitala unei țări balcanice în care s-au amestecat culturile și obiceiurile celor ce s-au oprit pe aceste meleaguri.

O seară petrecută prin centrul vechi al capitalei, printre case vechi, boierești și prăvălii peste care istoria a trecut fără a lăsa prea multe urme este locul perfect pentru a-ți începe periplul. Dacă hoinărești cu atenție, chiar și în mijlocul urbei vei descoperi oaze de liniște și poate chiar vei avea norocul să întâlnești fantomaticele apariții ale unui București interbelic.

Poate că predomină blocurile gri și urâte ce dau un aer trist orașului, poate că și bisericile sunt prea dese și de multe ori prea mândre, dar cu atât mai mare va fi uimirea descoperirii unor clădiri atipice și a unor detalii deosebite – o bicicletă te poate ajuta să reduci distanțele și în același timp să te bucuri de mișcare.

De ajungi pe aceste meleaguri atunci când toamna risipește căldura grea a verii, vei vedea că până și cerul se asortează cu nuanțele pe care natura le-a pictat peste noapte pe aleile din parcuri.

Iar dacă te prinde cumva din urmă iarna, de Ziua Națională a României poți asista la o defilare ce ridică în slăvi un arsenal de mașinării de implementat “pacea” în lume, pe fundalul perfect al unei cladiri colosale – vis măreț al unui dictator ce a condus România timp de două decenii.

Nu este prea ușor să îl iubești dar poate că târgurile de Crăciun ce dau culoare nopții și aromele prăjiturilor de casă îl vor face mai plăcut, iar după ce îl cunoști mai bine îți va veni greu să îl urăști – sentimentele vor fi contradictorii, amestecate precum aromele condimentelor din orientul de dincolo de Poartă.

VA URMA…