LA PAZ – O CAPITALĂ MAI SPECIALĂ

Distanțele în America de Sud sunt uriașe iar harta tinde să te inducă în eroare. Geografia nu ajută nici ea când vine vorba de acoperit distanțele pe șosea, cu toți munții, vulcanii, deșerturile și o coastă dințată din care mușcă necontenit valurile Pacificului.
Transportul terestru s-a dezvoltat ținând cont de aceste probleme și autocarele cu scaune ce se trasnformă în paturi nu sunt o raritate ci fiecare companie are în flotă asemenea specimene. Dintr-unul din ele privesc și eu lacul Titicaca prin geamul ce abia acum se dezgheață. Nopțile la 3800m altitudine sunt reci – unde mai pui că sunt și la început de iarnă australă.

Suntem în altiplano, într-o câmpie ce se întinde cât vezi cu ochii, doar câteva dealuri rupând monotonia orizontului.


Trecerea din Peru în Bolivia, nu are nici o legătură cu toate poveștile de groază istorisite pe forumuri. În mai puțin de zece minute schimb țara și descopăr că am trecut și cu niște bomboane cu coca uitate în buzunar. Oricum, planta este legală în ambele țări.
Peisajul se schimbă abia după câteva zeci de kilometri, când munţi înzăpeziţi apar la orizont – uriași de peste 6000m.

Ajunși în El Alto, orașul de deasupra La Paz-ului, se pot observa cu ușurință regulile de trafic. Roșul semaforului este doar pentru a mai schimba din monotonia stâlpilor, trecerile de pietoni niște desene pe asfalt și prioritatatea se obține în funcție de tonaj. Casele par neterminate cu zidăria lăsată la vedere, și dau impresia mai degrabă de zone defavorizate. Telefericul ce leagă La Paz de El Alto contrazice însă această teorie.





La Paz este definiţia perfectă a unei jungle urbane: un carnaval de claxoane, fum de eșapament, vânzători stradali și pietoni ameţiţi de soarele puternic din altiplano și poate și de altitudine. La urma urmei orașul ce ține loc de capitală administrativă a Boliviei este la peste 3600m, într-o căldare pe ‘pereții’ căreia se cațără toate străzile. La nici douăzeci de kilometri sunt vârfuri de peste 6000m. Orașul este faimos pentru stadionul unde Argentina și Brazilia au pierdut meciuri de fotbal din cauza aerului rarefiat iar FIFA a luat măsuri în acest sens: ‘nici un meci de Cupă Mondială nu se va mai juca pe stadioane aflate la peste 2500m altitudine’, au decretat prin 2007. Măsuri discriminatorii pentru țările andine asupra cărora FIFA a revenit într-o oarecare măsură, interdicția fiind ridicată pentru stadionul Hernando Siles din La Paz.






Cu excepția altitudinii, cred că am putea spune că este un Delhi al Americii Latine, ce vine cu particularitățile sale – cholita ce croșetează suveniruri în stradă pentru a le înlocui pe cele abia vândute, lustragii de pantofi cu cagule ce-și așteaptă cuminţi clienții și militari înarmaţi până în dinţi ce păzesc sediile băncilor.

Suvenirurile sub bombata formă a vaselor de mate sau magneți de frigider cu frunze de coca reale, tentează atât călătorii cât și pe localnici. Piețele se întind pe câțiva kilometri și produsele sunt de la banale fructe la bizare antidoturi și ingrediente pentru vrăji.

Dacă ar fi să rezum experiența acestei capitale în câteva cuvinte, acestea ar fi: efervescentă, puțin intimidantă și stranie.







Leave a Reply

Your email address will not be published.