LA PAS PRIN IAȘI

Soarele a colorat marginile cerului într-o caldă nuanță de portocaliu – este dimineață la Iași.


În orele răcoroase ale dimineții Parcul Copou este mai degrabă al zburătoarelor decât al oamenilor. De fapt până și semnele o spun subtil: ‘nu călcați iarba’. Teiul lui Mihai Eminescu veghează statuia poetului de parcă nici nu ar avea cinci secole sub coroană, iar membrii Junimii ieșene privesc împietriți aleile goale. La câteva străzi distanță este bojdeuca lui Creangă – casa unde a locuit după ce a fost răspopit.





La scurt timp după formarea Principatelor Unite, Iași a devenit unul dintre marile centre de învățământ din România, iar Universitatea Alexandru Ioan Cuza a fost prima universitate modernă a țării. Cel puțin la capitolul estetic este încă mult peste cele din București.


La baza dealului Copou este o esplanadă pe care nu te-ai aștepta să o găsești într-un oraș din estul Europei. Și totuși, Iașiul surprinde la fiecare pas. Esplanada Elisabeta, sau Râpa Galbenă așa cum este ea popular numită, a fost finalizată în 1902 pentru a facilita circulația între orașul de sus de pe terasa superioară și zona joasă a Gării Mari din Iași, contribuind la stabilizarea terenului argilos. Proiectul a fost al arhitectului italian Iginio Vignali, care a propus un edificiu masiv alcătuit dintr-un corp central semicircular mărginit de două scări în arc de cerc, cu balcoane ce amintesc de povestea lui Romeo și a Julietei.






Trecutul și prezentul orașului, la fel ca al întregii Moldove sunt strâns legate de religie – o sumedenie de biserici, mănăstiri și catedrale punctează harta urbei.

Ulița Domnească este supranumit bulevardul umbrit de tei ce pornește de la Palatul Culturii și ajunge în Piața Unirii, legând marea majoritate a clădirilor simbolice ale orașului.














Catedrala de la Iași este una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România, ridicată acum aproape 150 de ani într-un amestec de stil renascentist cu elemente baroce, pe locul în care au existat până în secolul al XIX-lea alte două biserici. Aici este locul în care zi de zi credincioșii se adună pentru a se ruga la moaștele sfintei Parascheva, climaxul fiind în luna Octombrie a fiecărui an când pelerini din toate colțurile țării se pornesc la drum cu scopul de a săruta racla pentru a li se îndeplini rugăciunile.













Peste gard este Catedrala Catolică, cu o neobișnuită formă circulară – cel puțin pentru un asemenea lăcaș de cult, și poate tocmai asta o face specială. Desigur, și icoana din mozaic care o înfățișează pe Fecioara Maria împreună cu vitraliile celor 24 de ogive contribuie la acest lucru.











Dacă este să ne luăm după numărul de biserici din Moldova și din Bucovina învecinată, aici ar putea foarte bine să fie centrul religios al țării.

La doi pași depărtare de cele două catedrale este cea mai frumoasă ctitorie a lui Vasile Lupu – Domnul Țării Moldovei, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. Ctitorită înainte de mijlocul secolului al XVII-lea cu zidurile exterioare împodobite cu ornamente nenumărate, clădirea are o înfățișare unică și fiind construită ca necropolă domnească, adăpostește trupul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.





Tot Vasile Lupu se face vinovat și pentru ridicarea Mănăstirii Golia al cărei turn ar putea oferi minunate panorame dacă nu ar fi zăvorât în ciuda tuturor inscripțiilor care îl anunță a fi deschis. De vreo trei ani stă cu lacătul pe el, ține să mă informeze vânzătorul de la magazinul cu articole bisericești.

Aici, în incinta zidurilor groase de apărare se păstrează o casă unde a locuit temporar Ion Creangă în vremea când a fost diacon la Golia.





Pentru lumea laică cea mai reprezentativă imagine a Iașiului este însă a Palatului Culturii, o construcție impunătoare ce ar putea rivaliza cu orice palat din vestul Europei. Cu o îmbinare a stilurilor neogotic, romantic și neobaroc, construcția sa a fost începută la câțiva ani după intrarea în secolul XX dar a fost inaugurat abia în 1925 în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.  Vitraliile cadranelor ceasului din turn sunt decorate cu cele 12 semne zodiacale, iar la fiecare oră exactă orologiul cântă Hora Unirii.



























Cea mai veche biserică din Iași este lângă imensul Palat al Culturii, însă nu reușește deloc să fie eclipsată de acesta. Biserica Sf. Nicolae Domnesc a fost ctitorită în 1492 de cel mai apreciat domnitor al Moldovei – Ștefan cel Mare, iar exteriorul său pictat amintește de mănăstirile din Bucovina. Situată în vecinătatea vechii Curți Domnești, aici au fost unși aproape toți domnitorii Moldovei, de la Despot Vodă până la Grigore Alexandru Ghica.



Orașul este unul în care fiecare colț de stradă are o poveste istorică de împărtășit – Palatul Rosetti-Roznovanu, sediul actualei primării din oraș a fost construit în secolul al XVIII-lea de cea mai bogată și influentă familie din peisajul politic al Iașiului, iar pentru o vreme a fost și reședință regală. În timpul Primului Război Mondial a găzduit sedii ale ministerelor refugiate din Bucureștiul bombardat.

La un părculeț distanță și proiectat de doi dintre cei mai cunoscuți arhitecți vienezi la începutul secolului al XIX-lea, Teatrul Național Vasile Alecsandri are o arhitectură ce rivalizează cu cele europene. La urma urmei arhitecții săi s-au făcut vinovați și de altele mult mai celebre, în Viena, Praga, Hamburg, Timișoara, Oradea și Cluj.






Puține sunt orașele din România care au investit în refacerea și promovarea trecutului, iar de undeva de pe locuri neștiute de nimeni și prea puțin promovat, își face loc spre top Iașiul.





Leave a Reply

Your email address will not be published.