TrekLens

Revenirea în Istanbulul acaparat de pisici, chiar și pentru câteva ore, este întotdeauna o plăcere. Lumina este despicată de zecile și sutele de minarete, cântecul muezinilor se amestecă peste Bosfor de-a lungul și de-a latul Cornului de Aur, iar forfota drumurilor principale se împletește cu liniștea străduțelor mici care urcă pante incredibil de abrupte spre vârful dealurilor.

De data aceasta destinație îmi este Fanar – vechiul cartier grecesc ortodox din inima Istanbulului. Grecii au fost o prezență constantă în Asia Mică încă din primul mileniu înaintea erei noastre, și ținând cont de amestecul etnic ce a început prin secolul al XII-lea, mulți dintre turcii actuali au de fapt strămoși greci.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, cartierul Fanar a devenit un centru important pentru Biserica Ortodoxă a Constantinopolului. Aici se afla reședința patriarhului ecumenic, cel mai înalt lider al Bisericii Ortodoxe, iar zona era considerată inima comunității grecești din Istanbulul acelor timpuri.

Tot de aici, în Evul Mediu erau aleși domnii fanarioți pentru a domni peste Țara Românească și Moldova, membri ai celor mai influente familii grecești care îndeplineau funcții administrative prin Imperiul Otoman. Clădirile rămase în urma lor sunt impunătoare, Colegiul Ortodox Grecesc din Fanar aducând aminte prin culorile și arhitectura sa în cărămidă roșie de Universitatea din Cernăuți.

În 1923 însă, ca urmare a Tratatului de la Laussane ce punea capăt Războiului de Independență al Turciei și asigura acesteia controlul asupra întregii Anatolii și a Traciei Răsăritene, Grecia și Turcia au agreat să facă schimb de minorități religioase – 1.3 milioane de greci ortodocși au fost expulzați din Turcia iar 400 de mii de turci musulmani au luat calea Orientului.

Nu știu cum, dar de fiecare dată când ajung pe malul Bosforului și indiferent cât aș încerca să îl evit, prin labirintul de străduțe ajung inevitabil la Turnul Galatei. A devenit deja o tradiție.