TrekLens

Expansiunea greacă din secolul al IV-lea î.e.n. peste mare parte din lumea cunoscută lor la acel moment,  a deschis călătorilor eleni uși către anticele civilizații egiptene, babiloniene și persane. Impresionați de monumentele fără asemănare ale acelor lumi, călătorii de atunci au conceput lista celor șapte minuni ale lumii antice. Tăvălugul istoriei s-a rostogolit însă peste mare parte dintre ele și doar Marea Piramidă egipteană a mai rămas în picioare.

Milenii mai târziu, ceea ce anticii greci au construit inspirați poate de civilizațiile ce i-au precedat, intră fără îndoială pe listele minunilor păstrate cu greu în ciuda războaielor și a nepăsării.

Agora originală era înconjurată pe vremuri de clădiri romane printre care și darul familiei imperiale către atenieni – Odeonul, sala de concerte. Odeonul a fost construit de împăratul Agrippa în ultima decadă dinaintea erei noastre și măsura o înălțime de 51m și o lățime de 43m. Cu asemenea dimensiuni vechea Agora devenea aproape invizibilă, iar acesta a fost motivul mutării sale la aproape 100m depărtare.

Noua Agora și-a păstrat utilitatea, începând cu vechiul turn și continuând cu porțile în stil Ionic și Doric, un șir de coloane de marmură, magazine și desigur nelipsita latrină.

Acropole nu mai are nevoie de nici o prezentare, fiind una dintre acele imagini emblematice prin care identifici oricând un oraș. Dealul a fost locuit din cele mai vechi timpuri, însă monumentele actuale sunt abia din secolul al V-lea î.e.n., când Pericle a coordonat construirea lor.

Nu doar Cronos și-a lăsat amprenta pe Parthenon însă, ci mult mai rău a fost afectat în timpul asediului venețian din 1687.

Parthenonul este fostul templu atenian dedicat zeiței protectoare a orașului, Atena. Deasupra coloanelor dorice ce susțineau cândva acoperișul, sunt sculpturi de cai ce par a se scutura dintre ruine spre a țâșni spre albastrul cerului ce a coborât pe steagul grecesc. Dacă pentru atenienii ce l-au construit el simboliza victoria elenă împotriva invadatorilor persani, în epoca actuală este văzut ca un simbol al Greciei Antice, al democrației Ateniene și civilizației vestice.

Erechtheion este templul păzit de cariatide, ridicat în cinstea legendarului rege Erechtheus pe care Homer l-a menționat în Iliada ca fiind unul dintre marii regi ce a domnit peste antica Atena.

Templul ridicat pentru Athena Nike era închinat zeiței protectoare a regatului atenian, iar atât de cunoscutul ‘nike’ s-ar traduce din greacă ca fiind ‘victorie’, Atena Victorioasă fiind astfel venerată pentru a le aduce noroc în lungul război peloponez purtat împotriva Spartanilor și a aliaților acestora.

Herodes a fost un politician roman din primul secol al erei noastre, iar Teatrul ce îi poartă numele a fost ridicat de acesta în memoria soției sale, având o capacitate de cinci mii de persoane. Refăcut după ce a fost părăsit câteva secole, teatrul găzduiește uneori diverse concerte și reprezentații.

Din monumentalul templu al lui Zeus construit acum mai bine de două milenii și jumătate, nu a mai rămas prea mult. Cu toate invaziile barbare și tăvălugul istoriei, măreția templului dedicat celui mai important zeu al întregului Olimp se mai poate încă zări.

Anafiotika este cartierul de case ascuns în umbra Acropolei. Mica insulă de liniște este parte din cel mai bătrân cartier al orașului, Plaka. Ceea ce îl face deosebit este labirintul de străduțe ce uneori sunt mai înguste ca lățimea umerilor, și numeroasele terase cu vedere atât spre orașul ce se desfășoară la picioare cât și spre zidurile Acropolei.

Casele albe cu detalii albastre în uși sau ferestre amintesc de insulele Cicladelor, iar aceasta nu este doar o întâmplare. Însăși numele zonei vine de la insula Anafi, de unde pe la mijlocul secolului al XIX-lea regele Otto al Greciei a adus cei mai buni constructori ai lumii grecești pentru a-i înălța palatul. Până la palat însă, aceștia și-au ridicat case după asemănarea celor din insula natală.

Agora Antică este cel mai bun exemplu al unei agore clasice grecești, de la peristil, trecând printre toate statuile închinate zeităților olimpiene și până la incredibilul de bine păstrat templu al lui Hephaistos și impunătoarea Stoa a lui Attalos cu zecile sale coloane de marmură.

În Stoa lui Attalos, un mic muzeu prezintă urmele dezgropate de arheologi: vase de lut pictate și oferite ca ofrandă mortuară celor duși dintre vii, dar și monede antice și statuete de marmură delicat lucrate.

Biserica Sfinților Apostoli din Solaki șade ferecată, stingherită parcă de prezența mult mai bătrânelor monumente.

Când străzile încep să urce este semnul că unul dintre multele dealuri ale Atenei se ridică brusc în mijlocul  zonei urbane. Marea majoritate și-au păstrat sălbăticia – oaze de natură într-un oraș ce vara devine sufocant, iar sus briza împinsă dinspre portul Piraeus aduce cu ea lumina caldă a apusului.