LA MARGINE DE CRATER
Înconjurat de ogoare şi multă verdeaţă, craterul golaş şi aspru te întâmpină cu nuanţe cărămizii ce amintesc de puteri enorme şi erupţii vechi, lăsându-se îmblânzit de câţiva copaci ce au îndrăznit să îi calce teritoriul.
În apropiere, două cratere – surori ale aceluiaşi vulcan, sunt mult mai prietenoase adăpostind un lac curat şi adânc, respectiv o mlaştină răzvrătită care, dacă nu eşti atent, te va captura în braţele ei ierboase în care se ascund plantele carnivore. Nu, plantele respective nu te vor muşca dar nici uşor nu vei scăpa din îmbrăţişarea mlaştinii.
Peste nişte munţi şi dealuri, covorul de iarbă uscată va ceda brusc locul frământărilor ce vin din adâncurile pământului. Conuri uscate răsar din loc în loc pe armura de noroi întărit de soare, în timp ce în alte locuri platoşa este în continuare străpunsă de mici erupții de “lavă” rece.
Încearcă să prinzi un apus de toamnă la Pâclele Mari, peisajul aproape selenar şi momentele când cerul se va colora împrumutând parcă din nuanţele dealurilor, îţi va rămâne adânc sculptat în cartea cu amintiri.
Doamne, ce poze spectaculoase! Felicitari din tot sufletul!
Mulțumesc, mă bucur că vă plac.