TrekLens

Într-unul din pereții de stâncă ai canionului Rusenski Lom, cu aproape șaptezeci de ani în urmă s-a descoperit una dintre cele mai lungi peșteri din Bulgaria, Orlova Chuka. Cu o lungime de peste 13km, dintre care doar trei sunt deschiși publicului și amenajați, peștera nu a fost încă explorată complet. Tunelul ce servește de intrare nu este natural ci a fost săpat pentru a înlesni accesul vizitatorilor, la fel cu cele peste o sută de trepte de la exterior, mâncate de vreme și vremuri.

De-a lungul timpului s-au găsit oase de urs de peșteră iar cum temperatura la interior este neobișnuit de mare și constantă pe tot timpul anului (14°C), peștera a servit de adăpost oamenilor din paleolitic, epoca de piatră și epoca bronzului.

Cu cei patru milioane de ani vechime, peștera poate părea una tare veche, dar raportată la scara geologică a Pământului, este de fapt una tânără. Nu mișcările tectonice au modelat-o ci un râu subteran ce, după retragerea mării Sarmatice, a scobit în ceea ce era atunci un fund de mare. Calcarul moale și gresia s-au lăsat modelate de forța apei ce și-a croit loc și care prin vortexuri subterane a creat în actualul tavan valuri încremenite de piatră, iar podeaua este de fapt compusă din aluviuni ceva mai groase de trei metri. Un mic izbuc subteran este tot ce a mai rămas din fostul râu.

Castelul Balchik – Cuibul Liniștit al Reginei Maria, mie îmi inspiră tristețe. Că ceva la ei nu a mers, că au fost vremuri grele, că se făceau căsătorii din interes, că… multe. Dar dincolo de mare este începutul Orientului iar asta se vede în fuziunea de arhitectură otomană în cea tradițional bulgară.

Bun venit în România. Nici nu accelerez bine că apare indicatorul de intrare în Vama Veche. Cu trei ani în urmă casele începeau la câteva zeci de metri după el, iar acum o mare vilă tronează dincoace de el. S-a construit mult și se mai construiește încă. Mult și urât, betoane și scaieți – din păcate asta este în România dezvoltarea durabilă și făcută cu cap. Importantă nu este integrarea în peisaj ci să epatăm. Prin mașini, prin vile și prin comportament. Totul se rezumă la capră până la urmă. Și asta tot a vecinului, desigur.

Vama-i pustie, dar o pustietate de localitate ce trăiește doar în lunile calde, pentru ca în celelalte să o mănânce sarea, vântul și nisipul. Zona Cherhanalei este tot ceea ce a mai rămas din Vama Veche de altădată – un sat de pescari. Câteva rulote, miros de hamsii și vreo două corturi fluturate de vânt.