KAVALA – ÎNTÂLNIRE CU ISTORIA

Pentru cei mai mulți Kavala este doar un loc de trecere, o oprire necesară în drumul lor spre Thassos. Pentru noi este astăzi locul întâlnirii cu Istoria – o fată bătrână și trecută prin multe, dar încă provocatoare.












Pe străduțele vechiului cartier, mașinile abia se pot strecura. Înguste și foarte abrupte, străzile cațără dealul pentru a ajunge la Cetatea Kavala – cununa ce veghează portul orașului. Atras de străduțe este ușor să te pierzi și să uiți că scopul este poate o urcare la cetate, însă urcarea merită fiecare pas – la fel și rătăcitul prin nenumăratele cotloane.












Cu excepția turnului central al cetății și a încă două clădiri, doar zidurile mai stau în picioare – însă ce ziduri! Înălțate în prelungirea promontoriului stâncos al dealului, zidurile au ajuns să se confunde pe alocuri cu piatra ce le susține. Panorama este una completă: de la apeductul imens ce stă suplu în mijlocul orașului, privirea alunecă spre munții ce se pierd în negură, înainte de a se prelinge spre mare și pe apele sale înspre insula Thassos.













Despărțirea de panoramele cetății este una dificilă, însă labirintul căsuțelor vechi și colorate construite în stil otoman este un alt colț atractiv al orașului.

Casa lui Mehmet Ali – conducătorul de oști născut în Kavala și care a devenit la începutul secolului al XVII-lea conducătorul Egiptului modern după ce a încheiat domniile mamelucilor asupra Egiptului, nu este vizitabilă astăzi, însă câteva portocale ce ne îndeamnă să le culegem mai ostoiesc din mâhnire.












Ocupația turcă ce a domnit aici ceva mai mult de șase secole a lăsat în urmă și imensul apeduct ce traversează orașul. Botezat de localnici Kamares și întinzându-se pe mai bine de 280m acesta era o adevărată operă de inginerie pentru secolul al XVI-lea când s-a început aprovizionarea cu apă de pe muntele Pangaion a clădirilor administrative din oraș.













O privire în urmă ne face să încremenim precum nevasta lui Lot când a văzut biblicele Sodoma și Gomora – o limbă lungă de pământ se desprinde de continent purtând pe ea cartierele colorate încununate de cetate. Văzut de departe, apeductul otoman pare că este singurul ce ține în loc peninsula.









Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *