TrekLens

Soarele se cațără pe frontispiciul cerului peste un câmp de un verde primăvăratic, de ai putea jura că iarna este la câteva anotimpuri depărtare și nu după colț.

Zona rurală a județului Buzău are multe sate ale căror drumuri sunt departe de a fi reparate (asta dacă au fost vreodată asfaltate), rămase într-o sărăcie menținută de primari corupți ce au furat tot ce își puteau însuși în perioada mandatului.

Pe culmile dealurilor soarele încălzește multicolor pădurea suferindă de toamnă, iar formele zămislite în straturile de nisip de altădată sunt apariții inedite într-un secol mult prea tehnologizat, punând imaginația la încercare. Să fie carapace de broaște țestoase? Să fie oare vechi scuturi vikinge? Sau poate tobogane pentru copii? De fapt, sunt toate la un loc și încă multe altele, în funcție de imaginația fiecăruia.

Puțin mai sus, risipite prin pădure sunt alte urme lăsate în urmă de nisipul spălat de ploi, gresii cu forme ciudate ce amintesc de balene și delfini, sau coloane dorice frânte în mijloc de pădure de parcă cine știe ce civilizație străveche a înălțat temple pe aceste dealuri. Stranii jocuri geologice formate în epoci când omul încă nu se ridicase complet la verticală.

Ascunse printre dealuri de o vegetație ce nu îndeamnă prea mult la explorare cu țepii ce se împotrivesc la fiecare pas, straniile conuri de noroi lasă afară prin cratere mai mici sau mai mari gazele naturale ce își fac loc printre straturi de argilă și apă amestecându-le și bolborosind bule maroniu-cenușii de noroi rece. Noroiul împins din străfunduri se scurge în pâraie lungi ce lasă în urmă forme abstracte care amintesc de vulcanii cu magmă incandescentă ai Etiopiei ce aveau spre poalele craterelor râuri întărite de minereu aspru.

Similari cu cei de la Pâclele Mici, vulcanii noroioși de la Pâclele Mari își înalță ceva mai amenințător conurile deasupra noastră, deschiderea lor echivalând cu mici piscine de noroi argilos. Urmele lăsate de cei mai curioși în clisa maronie vor dispărea greu – poate în câteva luni, sau poate doar dacă vreo erupție ceva mai convingătoare le va înveli pe toate într-un nou strat lichid venit din adâncuri.

La poalele vulcanilor, râurile de noroi întărite au luat forme extraterestre ce se pierd în vegetația aridă ce pare adusă și ea de pe o altă planetă. Țepoasă și pipernicită, pe alocuri pictată de toamnă, se asortează de minune cu ternul maroniu al pământului.