TrekLens

A trecut prea mult timp de când granițele închise au pus bețe în roți călătorilor, însă lucrurile încep să intre ușor-ușor pe un făgaș mai normal. Zâmbesc în cască de nebun și îmi vine sa zburd de fericire, lucru la care Amur se pricepe de minune. În același timp îmi vine să merg încet pentru a savura cât mai mult din timpul petrecut prin Bulgaria.

Mirosul de rapiță, de liliac înflorit, de iarbă proaspătă și pământ răvășit se înghesuie în aerisirile căștii ca și când doar pentru mine s-ar fi primenit tot aerul acesta.

Kilometrii se scurg repede iar Monumentul Fondatorilor Statului Bulgar se zărește de la mare distanță pe ultimele culmi ale munților Stara Planina.

În mitologia bulgară, cu mult înainte de apariția oamenilor Pământul era populat de o rasă de giganți denumită Ispolini. Privind figurile uriașe ale celor ce au fondat statul bulgar este greu să nu revină în amintire misterioșii giganți acum dispăruți.

Opt blocuri de beton formează două spații imense, semi-deschise, unde umbrele se amestecă cu lumina într-un ritm de forme și o armonie a contrastelor ce comemorează mai mult de 1300 de ani din istoria Bulgariei.

Figura regelui Khan Asparuh este însoțită de calul său credincios și de câinele pe care proto-bulgarii îl foloseau pentru ritualuri de sacrificiu. Deasupra statuii calului stă cel mai vechi înscris al numelor khanilor bulgari.

Cei trei khani importanți au locul lor de cinste în blocul de beton: Tervel – cel mai de seamă diplomat, Omurtag – constructorul și Krum – legiuitorul. O inscripție ce datează din anul 822, este sculptată în blocul de ciment: ‘chiar dacă trăiește așa cum trebuie, un om moare iar altul se naște’.

Între cele două hale, statuia lui Boris I-ul stă mărturie că el a fost cel ce a convertit la creștinism întregul popor bulgar. Deasupra lui, blocurile de beton formează o cruce prin care se zărește nemărginirea cerului.
Așezat între nobilii săi, între războinici și învățați, Țarul Simeon este asemuit de poeți cu creatorul Bibliotecii din Alexandria. Cele trei mozaicuri descriu într-un mod bizantin felul în care a evoluat statul bulgar, de la perioada proto-bulgară, la conversia la creștinism și apoi la misiunea educativă a lui Chiril și Metodiu – creatorii alfabetului chirilic.

De aici dintre ultimele contraforturi ale munților, Shumen se întinde peste câmpie.

Fortăreața din Shumen este una dintre cele mai vechi dovezi istorice ale evoluției statului bulgar. De la triburile semi-nomade turcice care au fondat primul imperiu bulgar, trecând prin perioada tracilor, a romanilor și apoi prin perioada otomană, zidurile dezvăluie istoria statului de la sud de Dunăre.

Fondată de triburile ce au pus bazele Primului Imperiu Bulgar în secolul al VII-lea e.n., fortăreața a fost așezată pe locurile unui mai vechi sat a cărui istorie se întindea până în Epoca Fierului. Așezarea tracică a fost urmată de dezvoltarea romană și mai apoi de cultura bizantină, un melanj ce a lăsat urme nu doar arheologice ci și culturale.

În timpul Primului Imperiu Bulgar a făcut parte dintr-un sistem de fortificații ridicat pentru apărarea vechilor capitale Pliska și Preslav, dar și a centrului religios Madara. Glorioasa ei istorie avea să se sfârșească în 1444, când frământările războaielor bizantino-otomane au fost încununate de victoria otomanilor în bătălia de la Varna ce a dus la înfrângerea armatei creștine și la distrugerea și abandonarea fortăreței.