TrekLens

Când soarele începe să-și facă loc cu razele între corcodușul și mărul din fața geamului, mă sui iarăși în șa. În dimineața asta de duminică, Cârța se ascunde în spatele gardurilor înalte. Câțiva săteni își încearcă norocul în vechiul braț al Oltului, peste care un bac operat manual se sprijină de mal așteptându-și clienții. Nu sunt însă unul dintre ei.

Nu am un țel anume – merg spre direcția în care se întoarce ghidonul Konei. Iată că a ales Nou Român, o înșiruire de case pitorești de-a lungul unei șosele perfect asfaltate. Soarele începe să-și arate dinții, smulgând umezeala din țărâna ogoarelor.

Urcușuri lungi și coborâri adânci mă aduc în Chirpăr. Dintre case multicolore, țigănușii își întrerup joaca și îmi fac cu mâna. Pe lângă biserica fortificată, un drum urcă dealul spre un posibil punct de panoramă. Trăgeam nădejdea că voi zări Făgărașii lăsați ieri în urmă, dar peste dealurile transilvane atmosfera este prea încărcată iar spre munte se pregătește o furtună. A sosit momentul întoarcerii acasă.