Autobuzul a plecat din stație lăsând în urmă un fum subțire și alburiu, luând cu el și șansa de a ajunge mai repede în Anchor Bay. Consultarea orarului autobuzelor nu face decât să mă demoralizeze – următorul venind abia peste o oră. Îmi adun moralul de pe jos și îmi spun că este timp berechet, astfel că pornesc la pas, distanța putând fi parcursă și în plimbare. Soarele ce-i drept este dogoritor, însă smochinele coapte abia așteaptă să fie culese și mă fac să mai uit de căldură.
Astfel, distanța se micșorează pe nesimțite iar golful ce mi se deschide generos la picioare îl găsesc desprins din benzi desenate – o mână de căsuțe multicolore și o atmosferă destinsă și veselă.
Înapoi în Għadira Bay profit de serviciile unui autobuz ce șerpuiește de-a lungul coastei nordice, gonind nestrunit pe străzile înguste ale orașelor și lăsându-mă în Sliema – loc bun de explorat în așteptarea unui alt autobuz ce avea să mă ducă la spectacolul apusului.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
Pingback: VÂNĂTOAREA DE GÂNDURI | Marius Păcurariu Photography