TrekLens

Prin golul alpin al drumului Secăriei, priveliștea este departe de frumusețea pe care o are în celelalte trei anotimpuri. Sub un cer cenușiu, învăluit în fum de lemne arse, satul așteaptă și el strângând din dinți primii muguri ai primăverii.

Albă și desfrunzită, cu ramuri golașe ce apar înnegrite din cauza contrastului, iarna aici cu greu poate fi considerată a fi fotogenică. Este prea ternă, prea monotonă, prea secată de viață. Doar apele Doftanei mai încearcă să aducă un strop de culoare în monocromia muntelui, dar și smaraldul său pare aproape lipsit de vivacitate.