Ultimele zgomote ale patinoarului s-au stins încet, odată cu plecarea celor din urmă temerari ce au ales să înfrunte frigul prin dansul lamelor pe gheață. Umbrele lor par fantomatice apariții împrăștiate de același vânt rece ce risipește aromele vinului fiert printre crengile aplecate greoi sub stratul gros de zăpadă.
Băncile reci, de metal, au devenit acum fotolii albe și pufoase iar stâlpii de lumină poartă cușme grele de nea. Lumina blândă a lunii învăluie cerul de un senin aproape perfect iar aleile tăcute ale parcului par rupte dintr-un basm rusesc, înghețat.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
Iarna – cea mai frumoasa poveste!… o spun pozele tale!
Mulțumesc