TrekLens

Prin pădurea desfrunzită se aud pași grei și, unul câte unul zimbrii ies în soare spre a umple cu masivitatea celor 25-30 de exemplare o vastă poiană. Cu greabănul lor imens, coama zbârlită și trunchiul herculean, masculii par niște uriași din altă eră geologică – una apusă acum mult timp.

Dispăruți din sălbăticie în întreaga Europa cu secole în urmă ca urmare a vânării excesive, aceștia au supraviețuit doar în grădini zoologice. Captivitatea în rezervații protejate a fost salvarea lor, și de aici aceștia sunt ușor reintroduși în habitatele lor naturale.

O căruță cu un cal și doi angajați ai rezervației își face loc printre giganții îmblăniți pentru a împrăștia uruială cu lopata – mâncarea zimbrilor până când ierburile își vor face loc prin păduri. Se aplică acum legea junglei – cei mai mari și mai puternici vor mânca primii, iar cei tineri sunt împinși spre margine cu pași grăbiți și priviri amenințătoare. Asta până vor crește suficient de mult pentru a răsturna actuala conducere a turmei spre a prelua controlul. Roata vieții.