FUMUL CARE TUNĂ

Ceața se ridică din miliardele de stropi ale Zambeziului ce au săpat defileul adânc prin care cascada Victoria se prăvălește în genune. Denumirea sa în Lozi – limba originală a acestor locuri, este Mosi-oa-Tunya – fumul care tună, și nimic nu ar putea să descrie mai bine perdeaua umedă omniprezentă și zgomotul fascinant al apelor ce cad de la peste o sută de metri înălțime pe o lungime de 1708m.










Suntem acum la trecerea dintre anotimpuri, momentul când apele sunt suficient de mici încât să permită întregului rift să se zărească, fără a-și pierde însă din spectaculozitate. Miracolul lichid este împărțit între două țări – Zimbabwe și Zambia, însă de fapt este un loc ce-și aparține doar lui însuși. Este mult prea mare pentru a fi cuprinsă doar de o țară și mult prea puternică pentru ca o țară să poată spune că a îmblânzit-o.










Forța brută ce emană din apele căzute în hău are în ea ceva primordial. Curcubee se ridică din adâncuri, de o claritate uimitoare. O barcă de curioși se apropie de baza apelor ce tună, dar forța valurilor le face imposibilă înaintarea și se întorc.

Malurile fluviului sunt presărate cu pietre ascuțite pentru a ține elefanții la distanță, căci unii traversează din Zimbabwe prin râu și calcă vegetația în picioare.









Parcul aparține însă în egală măsură oamenilor cât și babuinilor, turmelor de zebre, antilope, elefanți, dar și prădătorilor. La lumina zilei însă, doar babuinii își arată cozile în vacarmul umed din împrejurimile cascadei Victoria.









Leave a Reply

Your email address will not be published.