FUGIND DIN CALEA IERNII
Plecând dintr-o Europă înghețată, în drum spre o destinație călduroasă aflată la multe mii de kilometri depărtare, norii s-au destrămat și sub noi au apărut munții. Maiestuoasa priveliște am primit-o ca pe un cadou atunci când magnificul Matterhorn – acea piramidă de piatră și gheață ce împunge cerul, s-a ivit din marea de creste înghețate numită atât de sec Alpi.
Mărinimoasă, compania aeriană s-a gândit să ne facă o surpriză așa că am avut parte de o escală prelungă – asta a reprezentat pentru noi capitala Lombardiei. Cu munții înzăpeziți agățați încă de suflet, am descoperit un oraș cu un aer primăvăratic ce sfida iarna ce bântuia mai spre Nord.
O poezie în versuri de marmură și granit, creată în atât de maiestuoasa și riguroasa rimă gotică, dantela albă a Domului strălucea sub soarele puternic al iernii. Nu a mai contat nimic – nici vântul ce începuse să bată dinspre miazănoapte aducând frigul ascuns în munți, nici temperatura ce scăzuse îngrijorător și nici măcar faptul că mâinile înghețaseră pe trepied. Colții iernii ne ajunseseră din urmă iar Domul părea acoperit într-o mantie de zăpadă strălucitoare. Sosise momentul să plecăm…
I love the b&w one!
Aceea este și preferata mea 😉
Bel post, mi piace! 🙂
I’m glad 🙂
heheheh 🙂 follow for follow?