TrekLens

Momentul de trecere dintre diverse perioade, indiferent cum au fost și sunt ele definite de diverse cutume naționale, este văzut în același timp ca un sfârșit și un început.

Rezoluțiile de anul nou revin pe tapet în fiecare an, populare și tot timpul la modă – cu peste 4000 de ani în urmă, babilonienii făceau promisiuni zeilor în cadrul festivalului Akitu când se sărbătorea noul an, promisiuni ce implicau adesea lucruri precum achitarea datoriilor sau returnarea diverselor unelte agricole împrumutate. Locuitorii Romei antice aveau și ei o practică similară de a face promisiuni de Anul Nou, dar lui Janus – un zeu cu două fețe a cărui denumire s-a metamorfozat în numele lunii Ianuarie.

Fie că se aprind petarde, se declanșează artificii sau pur și simplu se lovesc între ele oale și tigăi, oamenii din întreaga lume sărbătoresc adesea noul an cu zgomot mare. Dincolo de spectacolul deseori uimitor de frumos al artificiilor – mai ales prin Asia și Australia, motivul original al zgomotoasei perioade de la trecerea dintre ani o reprezintă… fantomele și spiritele. În China antică, se spunea că spiritele malefice căutau victime în timpul venirii unui nou an și, conform legendei, aceste spirite malefice puteau fi alungate cu artificii zgomotoase – la urma urmei chinezii au inventat praful de pușcă acum aproximativ două milenii, iar fantomele între timp au cam dispărut.