Camparea la firul apei are și inconveniente. Avantajele sunt clare – apă de băut și posibilitatea spălării, iar ca bonus zgomotul liniștitor de pe parcursul nopții. Dezavantajul este condensul adunat în lipsa vântului pe interiorul supratentei – nici dacă o scoteam din râu nu era mai udă. De la umezeală, motocicleta mă așteaptă însă complet curățată de noroi.
Ce faci când GPS-ul refuză să mai funcționeze și harta de hârtie nu există? Simplu: te bazezi pe geografie și aduci din sertărașele memoriei hărțile atât de bine studiate, după care pornești la drum. Ca niciodată, citesc și procesez în creier numele tuturor localităților prin care trec. Fac calcule mentale referitoare la numărul de kilometri pe care îl mai am. Citesc bornele kilometrice amețit de mirosul trandafirilor de dulceață pentru care Bulgaria este renumită. Este cumva un sentiment eliberator să nu mai depinzi de tehnologia GPS. Iar geografia funcționează.
Mormântul de la Kazanlak a fost descoperit accidental în 1944 când soldații săpau tranșee în cel de-al Doilea Război Mondial. După ce apele istoriei s-au liniștit, arheologii au putut să investigheze mai bine și, în urma descoperirii a mai mult de trei sute de morminte tracice, toată valea Kazanlak a fost redenumită ‘Valea Regilor Traci’. Interesele arheologice nu au salvat însă anticul oraș tracic Seuthopolis, ce acum zace îngropat sub apele lacului de acumulare Koprinka.
Din toată necropola Văii Regilor Traci, mormântul de la Kazanlak este poate cel mai cunoscut și cel mai protejat. Un culoar îngust duce în camera mortuară pe tavanul căruia sunt pictate cu extrem de multe detalii cuplul regal și scene din viața curții.
Sub apăsarea căldurii iau drumul nordului, spre Pasul Shipka. Serpentine de care nu îmi aduc aminte mă fac să cred că nu am mai fost pe acest drum. În plus, monumentul Buzludja este undeva departe și acolo știu sigur că am fost. Pe-atunci însă mă bazam pe GPS.
Ceva mai sus de Pasul Shipka, în vârful Stoletov, a fost construit monumentul celor ce au murit pentru eliberarea Bulgariei în timpul bătăliei din pasul omonim, pe vremea războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Istoria lăsată la o parte, geografia îi ia locul și… artele vizuale la fel, căci tare frumos este peisajul.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.