ETERNITATE ÎN BUCOVINA

Extras din sacul de dormit de insistența unui greiere trezit cu noaptea în cap, deschid cortul și văd cum nori albi plutesc printre obcinele Bucovinei, ca o mare primordială din care trecător se ivesc spinări de saurieni.


Ajunsă o adevărată marcă a Bucovinei, totul gravitează în jurul Mânăstirii Voroneț de parcă celelalte mânăstiri nici nu ar exista. Chioșcurile cu nenumăratele suveniruri contrastează puternic cu superba scenă a Judecății de Apoi. Este uimitor cum la peste jumătate de mileniu de la construcție, culorile se păstrează încă atât de vii în ciuda iernilor aspre din această parte a țării. Hrisoavele vremii vorbeau despre butoaie cu țuică trimise constructorilor de către voievozi, însă este imposibil ca băutura să fi fost consumată în totalitate sau vândută, așa că există unele teorii (confirmate și de unii oameni de știință) cum că s-ar fi folosit la vopseluri pentru a le da trăinicie. Sacru și profan întru eternitate.






Slujba cântată de măicuțele de la Mânăstirea Humor, umple vazduhul tăcut al dimineții de Duminică. Lăsându-și treburile pe mai târziu, așa cum făceau și strămoșii lor cu veacuri în urmă, sătenii îmbrăcați în hainele lor bune se grăbesc spre lăcașul de cult. Bucovina și-a păstrat eternitatea.






Leave a Reply

Your email address will not be published.