EROTISM ȘI PUDOARE ÎN KHAJURAHO

Pentru o noapte de călătorie prin nordul Indiei, trenul acumulează doar două ore și jumătate de întârziere. Aproape decent. În orice caz, răsăritul derulat cu rapiditate de pe șine dezvăluie câmpuri lucrate și dealuri împădurite.

Khajuraho are o gară puțin mai atipică, în sensul că este rătăcită undeva prin câmp, departe de orașul pe care-l deservește. Vrând-nevrând, ești la mâna proprietarilor de tuk-tuk și taxi, însă unii sunt mai buni afaceriști ca alții iar zâmbetul a fost întotdeauna un avantaj. De ambele părți. Șoferul meu, tot un zâmbet, stă bine și la vicii așa cum aveam să aflu involuntar:
– Fumez doar de două ori pe zi și numai iarbă, niciodată tutun, iar în rest mestec betelnut. Alte vicii eu nu am, îmi spune Raj scuipând din mers o materie neidentificată de culoare sângerie.

Îmi oferă și mie din punguța lui pe jumătate plină cu acest popular stimulant întâlnit mai prin toată Asia de Sud-Est, o combinație de nucă areca și frunză de betel. Este plină partea asta de lume de asemenea pete în praful drumului.



Legendele spun că Khajuraho ar fi fost întemeiat de Chandravarman – fiul zeului lunii ce coborând pe Pământ a zărit o frumoasă fecioară, pe Hemavati, în timp ce aceasta se scălda într-un pârău. Istoricii, increduli, insistă că au fost construite între anii 930 și 1050 e.n., la apusul dinastiei Chandela. Din cele 85 construite iniţial, doar 25 au supravieţuit vremurilor.

Dedicate diverselor zeităţi, templele au două elemente în comun ce apar detaliat sculptate: femeile și sexul. Pozând senzual într-o interpretare liberală chiar și pentru Kamasutra, apsara și surasundari (ambele nimfe cerești) precum și nayika (eroinele unor legende indiene) interpretează scene de sex mai mult sau mai puţin acrobatic, în grupuri mici sau de până la nouă persoane sau chiar și cu… animale. Imaginația nu a fost cenzurată deloc.















Dar nu totul se rezumă la plăcerile lumești, căci templele au multe alte sculpturi reprezentând activități zilnice total obișnuite, caravane și campanii armate.

Interioarele, în semi-întuneric, sunt tot niște opere de artă, cu sute de statuete, zei și nimfe, sculptate cu o precizie uluitoare. Altarele conţin statuia zeului căruia i-a fost dedicat templul: Vishnu, Surya, sau chiar câte un lingam – simbol falic reprezentând fertilitatea și în același timp pe Shiva.

Deși de la depărtare seamănă între ele, templele sunt închinate unor religii diferite – hinduism și jainism. Credințele pot coexista în pace, par a sugera ele.














Orașul este plin de întreprinzători de toate vârstele. Nu vreau o tură cu motocicleta? Trebuie doar să îi fac plinul și mă conduce un mic șmecheraș pe unde vreau eu. Dacă tot se ține insistent după mine, mai obțin câte o informație în schimbul plictisitoarelor oferte și aflu ce-i cu multitudinea de bărbați cu părul vopsit roșu: pentru a-și ascunde părul alb și vârsta, și pentru că vopseaua de păr este prea scumpă, ei folosesc o mixtură de frunze ce produc această revigorantă culoare. Mă rog, gusturile nu se discută.














În grupul estic de temple predomină sculpturile ceva mai caste, iar după o asemenea bogăție de detalii, templele jainiste Shri Shantinath de o interesantă culoare untoasă, par aproape plictisitoare.

Diferențe prea mari nu sunt între ‘noul’ Khajuraho și cel vechi. Aceleași străzi colorate și aceeași forfotă, însă este evident faptul că străinii sunt rar întâlniți pe-aici. Copiii cu ochi mari și strălucitori se opresc din jocul lor doar pentru a mă privi.


















Satyam este unul dintre foarte puținii ce vrea să stea la povești neașteptând nimic la schimb. Este mulțumit doar să-și exerseze engleza povestindu-mi despre temple și de viața de zi cu zi.

Cele patru caste din India sunt oficial desființate și doar unii bătrâni mai țin cont de ele, îmi spune el mândru de progresul Indiei. Și totuși, fratele lui se va însura cu o fată aleasă de părinți și pe care o știe doar din poze. Evident, este din aceeași castă cu el.

– Unde zici că era progresul, măi Satyam?!
– Este, îmi spune el, deși nu poate să îmi explice de ce băieții nu pot sta de vorbă cu fetele de vârsta lor decât în prezența unui membru al familiei…






















Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *