TrekLens

Spre Curtea de Argeș geografia încep să capete forme ce promit munți. O mână de ceață este strânsă în căușul dealurilor, iar drumul spre munți devine liber. Nu de mașini, căci de când a devenit celebru prin mila celor de la Top Gear este un du-te – vino pe el și ambuteiaje mai ceva ca la ora de vârf în Istanbul, ci plin de peisaje ce inspiră libertate.

Odată cu creșterea în popularitate și cu înmulțirea gunoiului, urșii s-au învățat și ei să iasă la cerșit pe marginea drumului stimulați cu mâncare de cei cu creierul mai neted decât coaja unui măr. Un blocaj în trafic cauzat de astfel de conaționali ce nu se mai dau blocați dintr-o curbă, ne lasă ceva cam expuși pe motocicletă în fața unui urs ce din fericire este prea anesteziat mental pentru a fi interesat de noi.

Văile glaciare ascund în ele zumzetul modernității, dar liniștea este prea multă și prea grea pentru ca acesta să persiste mai mult de câteva clipe.

De la Miercurea Sibiului drumul pitoresc își face loc în serpentine pentru a ieși ceva mai sus de Sebeș, de unde urcă spre munte, prin păduri răcoroase. De sus de pe barajul Oașa se văd cel mai bine efectele secetei, nivelul apei adunate în căușul din mijlocul munților fiind extrem de scăzut. Nu îmi aduc aminte să îl fi văzut în vreun an atât de jos.

Izvorul de lângă stâna Ștefanu – atât de binevenit la crunta urcare pe Sibir a pantelor, este acum cu totul dispărut. Vârfurile Parângului se înșiră în toate direcțiile, iar unduirile molcome ale Latoriței închid orizontul spre sălbăticia celorlalți munți. Locul de cort ce mi-a fost casă și în alți ani este în schimb la locul lui, gata pentru încă o seară sub lumina palidă a unui cer de catifea neagră punctat de diamante.

Dimineață cerul a luat foc – culori sângerânde pe șevaletul unui pictor nebun. Niște benzină trasă din rezervor pentru un porridge făcut alene la primus, este singura ocupație ce necesită puțină atenție. În rest, peisajul este hipnotizant, cu un răsărit ce surclasează alte sute de dimineți pentru a urca într-un top al celor mai spectaculoase. Drumul spre casă nici nu mai contează, căci proaspetele amintiri sunt suficiente pentru a ține o vreme de urât.