TrekLens

Cuvintele se scurg anevoios când vine vorba să descrii imparțial orașul natal. În cumpănă stau amintirile dulci ale copilăriei (chiar și petrecută în lagărul comunist de atunci) și realitatea zilnică de după ce începi să vezi orașul cu proprii ochi. Când îi cunoști fiecare colțișor orașul greu mai poate surprinde, dar uneori mi se face dor de Bucureștiul văzut prin ochi de călător.

Bucureștiul nu este un oraș nebun ci mai degrabă conservator și închistat într-o părere exagerată despre sine, în mare parte ca majoritatea locuitorilor săi. Accente de rafinament răzbat uneori din pădurea cenușie de blocuri.

La puțin peste 30 de ani de la lovitura de stat din Decembrie 1989 când un regim comunist a fost înlăturat pentru a face loc o vreme unui altul neo-comunist, mentalitatea a rămas aceeași. Schimbările au loc greu.

Uneori însă razele de soare îl luminează altfel, în culori ce-l scutură din zilnica sa monotonie. Sau palate regale de o eleganță venită din alt secol. Pete de culoare ce se strecoară printre anotimpuri sau pe sub falduri de nori așternute peste betoane.

Pârjolit de arșița verii sau trist în antagonicul frig al iernii, Bucureștiului îi rămân doar două anotimpuri în care să strălucească. Dar asta, este o cu totul altă poveste.